Recenzie „Maus” de Art Spiegelman

Sunt povești pe lumea asta care se cer a fi spuse.

Am citit volumul grafic „Maus” de Art Spiegelman în decurs de o săptămână și asta e cea mai importantă concluzie la care am ajuns. Deși premiat cu Premiul Pulitzer, o distincție incredibil de onorantă pentru o creație literară încadrată în acest gen, eu personal am refuzat să judec „Maus” strict din punct de vedere critic. Așa cum spuneam și în scurta recenzie de pe Goodreads (aici), mi s-a părut o adevărată bijuterie literară, care strălucește datorită poveștii pe care o transmite mai departe generațiilor viitoare și datorită ingeniozității autorului în a spune această poveste. Partea artistică este doar un vehicul prin care povestea capătă viață, încă o dată, pentru posteritate.

Pentru aceia dintre voi care nu știu ce subiect anume tratează „Maus”, cred că cele trei personaje de pe copertă spun destule, nu? „Maus”, sau „Povestea unui supraviețuitor”, este despre viața plină până la exasperare a tatălui autorului, pe numele său Vladek Spiegelman, de suferințele trăite pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai întâi ca prizonier de război și apoi ca evreu închis în lagăr. Este povestea unei familii numeroase din care n-au mai rămas destui membri cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Este povestea unui genocid privit la scară micro, spusă într-un mod duios de un fiu care încearcă, astfel, să creeze o legătură mai profundă cu tatăl său trecut prin chinurile celei mai crunte perioade ale istoriei recente.

Evreu polonez, Vladek Spiegelman a dus o viață bunicică înainte de izbucnirea războiului. Ba o perioadă chiar și în timpul lui. Soția sa, Anja, provenea dintr-o familie foarte înstărită, printre cele mai bogate din Polonia. Viitorul părea dulce la început. Deși o ființă firavă, Anja a născut un băiat perfect sănătos, Richieu. Toată familia, de la bunici, la părinți, la ei înșiși, la copii, locuia împreună. Din păcate, zvonuri sumbre începeau să le ajungă la urechi. Până când, într-o zi, Vladek a fost chemat în armata poloneză. A mers pe front, a fost luat ca prizonier de război, însă în curând i s-a dat drumul și s-a reîntors acasă. Deja lucrurile nu mai erau cum le știa. Naziștii își croiseră drum până în inima Poloniei, iar asuprirea evreilor, indiferent de naționalitate, indiferent de avere, indiferent de vârstă, începuse. Vladek a încercat să mai facă afaceri mici pe ici și pe colo, cât să-și țină familia în viață, dar eforturile sale au fost întrerupte brusc de adunarea evreilor pentru deportare în lagăre. De unde veneau vești absolut cumplite, infernale! Camere de gazare, cuptoare… Iar dacă nu moarte, atunci bătăi, muncă silnică, înfometare…

Trimis la una dintre mătușile sale, ca să fie protejat cumva de ororile războiului, Richieu, primul copil al lui Vladek și Anja Spiegelman, și-a găsit sfârșitul la doar 6 ani, când mătușa sa a hotărât că o moarte rapidă prin otrăvire era de preferat camerelor de gazare și ororilor din lagăre. A trebuit să mai treacă câteva luni ca părinții săi să afle ce s-a întâmplat de fapt cu el. Deja speranța începea să se stingă… Măcar de lucrurile s-ar fi sfârșit acolo. În 1944, Vladek și Anja Spiegelman au ajuns în lagărul din Auschwitz, unde au început de fapt necazurile lor. O fire descurcăreață și optimistă, Vladek a ieșit cu bine la mal. Cumva. La fel și Anja, deși doar în aparență… Cu un istoric de episoade depresive, Anja și-a curmat zilele în 1968, la 23 de ani de la ieșirea din Auschwitz și regăsirea libertății. Pentru ea, lagărul nu-și închisese niciodată porțile.

Nu ar avea rost să vă povestesc viața lui Vladek, este o cronologie care trebuie trăită pe propria piele. Însă, așa cum spuneam la început, povestea lui s-a cerut a fi spusă. După cum el însuși recunoaște de nenumărate ori în paginile acestui roman, a fost norocos în foarte multe situații și astfel a reușit să iasă cu bine la mal din apele înnegurate și tulburi ale unui genocid care va rămâne, probabil, cel mai faimos din istorie. După toate lucrurile prin care a trecut, reușind cumva, atât el cât și nevasta sa, Anja, să scape cu viață și fără infirmități, a mai avut din nou un strop de noroc cu Art, cel de-al doilea fiu al său talentat la desen și la spus povești în imagini. Descris ca un roman meta-biografic, „Maus” oferă o fereastră dinspre „exterior” înspre „interior”, exteriorul fiind noi, cititorii, și interiorul fiind chiar viața lui Art alături de tatăl său acum ajuns la o vârstă respectabilă. Încercând să-l înțeleagă și să-i scrie cât mai fidel povestea, Art se analizează și pe sine, cu toate regretele, sentimentele de vinovăție și frustrările sale. Din acest motiv, „Maus” este un tur de forță cum rar mi-a fost dat să văd, chiar și în proză.

Dacă toată această înșiruire de cuvinte nu v-a convins să acordați o șansă acestei reale capodopere a literaturii contemporane, atunci nu știu ce altceva ar funcționa! Un roman grafic creat pe parcursul unei perioade de 13 ani, „Maus” m-a impresionat până la lacrimi și mi-a lăsat impresia că ar trebui să-l pun în mâinile oricărei persoane măcar vag interesate de romane grafice sau de subiectul Holocaustului. E o lectură cu care nu veți da greș. Îl puteți găsi la editura ART în colecția Grafic.

Art Spiegelman