Nu mai ştiu nimic

A trecut atât de mult timp de când dorinţele celorlalţi s-au amestecat cu ale mele, încât nu mai ştiu unde sunt graniţele… Nu mai ştiu dacă vreau ceea ce vreau fiindcă asta vor şi ceilalţi, sau fiindcă aşa vreau eu cu adevărat. Nu mai ştiu unde e binele meu, unde se termină al meu şi …

Continuă să citești Nu mai ştiu nimic

Anunțuri

O dată pe an, îmi pune aceeași întrebare

Există o femeie în viața mea care, fără greș, an după an, îmi pune aceeași întrebare: „Ești cu cineva, când te măriți?” Tehnic vorbind, sunt două întrebări, dar hai, de dragul argumentului, s-o lăsăm așa. Nu, nu e vorba de mama mea, cum ați fi putut bănui. E o femeie mai în vârstă, cu care …

Continuă să citești O dată pe an, îmi pune aceeași întrebare

Fără Facebook?!

Da, la naiba, fără Facebook!! Teoretic mi-am dezactivat contul înainte de Paște, dar practic doar azi dimineață. Fiindcă se pare că Măria Sa Zuckerberg are nenumărate modalități de a ține omul cu forța pe acest tărâm virtual. Dar nu-i nimic, am descoperit „secretul” și am ieșit cu totul. Întrebarea logică vine imediat: de ce? Păi, …

Continuă să citești Fără Facebook?!

Vise de noapte

Începe cum încep toate visele mele: în culori puternice, zgomote puternice și emoții de nedescris. Este vară, miezul zilei, iar eu simt cum îmi curge transpirația șiroaie pe spate și-mi udă tricoul. Mă uit drept în fața mea, și văd peste stradă o autogară forfotind de oameni și bagaje. Autocare imense așteaptă nerăbdătoare să ducă …

Continuă să citești Vise de noapte

Strada întunecată și cerul înstelat

Puține lucruri mă mai izbesc astăzi cu forța unui marfar scăpat de sub control, dar vreau neapărat să vă povestesc măcar despre unul dintre ele, care s-a petrecut chiar în seara asta, într-un moment și un loc complet neașteptate. Mă întorceam din oraș. 10 și ceva noaptea, cartier de case. Aproximativ 1.5 kilometri de parcurs …

Continuă să citești Strada întunecată și cerul înstelat

Un sfârșit e un sfârșit e un sfârșit

Odată ce am ajuns acasă şi am închis uşa de la apartament, m-am descălţat furioasă de balerini, lăsându-i să aterizeze într-un colţ îndepărtat al holului, mi-am izbit umbrela de podea şi am mărşăluit hotărâtă până la laptop, având o singură idee în minte: să dau drumul la muzică, tare, cât mai mulţi decibeli de rock …

Continuă să citești Un sfârșit e un sfârșit e un sfârșit