Recenzie „Diavoli fragili” de Radu Găvan

„Un sat fără nume, locuit de oameni fără trecut sau viitor.”

DSCN3964

Vă spun cu mâna pe inimă că în data de 25 iunie a.c. am terminat de citit una dintre cele mai bizare, mai bune, mai interesante și mai obsedante cărți din toate câte mi-a fost dat să citesc până acum! În jur de o lună de zile am petrecut printre paginile ei, iar după ce am terminat-o am avut nevoie de încă ceva timp pentru a putea digera așa cum trebuie povestea, personajele, dar mai ales mesajul cărții. Iar acum mă prezint în fața voastră cu o recenzie care, sper eu, îi va face dreptate și vă va determina să o luați imediat în mâini și să uitați complet de căldura de afară în atmosfera înfrigurată din paginile ei. Dragi cititori, azi vorbim despre „Diavoli fragili” de Radu Găvan!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Credeam, cu toată inocența mea de cititoare chipurile experimentată, că acest autor nu mai are secrete față de cititorii săi. Mă așteptam la ceva mai bun decât romanele precedente, e adevărat, dar asta doar fiindcă Radu Găvan are o traiectorie clar ascendentă în literatura română contemporană, însă nici în vecii vecilor nu m-aș fi așteptat la așa ceva! Am fost și n-am fost lăsată cu gura căscată la sfârșitul romanului, dar după ce a mai trecut ceva timp, iar eu am mai frunzărit cartea în căutare de legături, explicații, sensuri duble, mi-am dat seama că ce a făcut Găvan aici se numește măiestrie. O poveste atât de minunat de încâlcită, care totuși nu îți pune creierii pe bigudiuri, și niște personaje atât de multi-fațetate și atrăgătoare prin întunecimea lor, au făcut din „Diavoli fragili” o carte căreia pur și simplu nu-i poți rezista!

În ciuda primei impresii, la cald, de după terminarea romanului, EXISTĂ o poveste, cu un fir narativ destul de logic, iar ea este teribil de complicată și profundă, amestecată cu elemente de supranatural și horror. Există, de asemenea, o sumedenie de personaje care intră în prim-plan și se joacă cu mintea cititorului de parcă ar fi la ele acasă. Cronologia faptelor este fragmentată și amestecată în fața cititorului ca niște piese ale unui puzzle dezlânat. Iar mesajul romanului este învăluit seducător în mai multe straturi de semnificație, depinzând numai de cititor să aleagă și să pună cap la cap acele bucăți care formează imaginea finală și centrul pulsând ca o inimă vie al romanului. Până acum, cred că v-ați putut da seama cu ușurință cât de mult am iubit această carte, dar dacă totuși mai aveți îndoieli, vă invit să citiți în continuare câteva impresii despre ce se întâmplă cu adevărat în „Diavoli fragili”.

Deși mi-a fost greu tare să-mi dau seama de la început, există un personaj principal în acest roman, iar el este un bărbat tânăr, nenumit pe tot parcursul acțiunii, scriitor de vocație, devenit ulterior jurnalist, împătimit al marii literaturi universale și bântuit încontinuu de viziuni ale răului. Personal, mi-a adus aminte foarte bine de protagonistul din „Exorcizat”, romanul de debut al lui Radu Găvan, nu atât prin prisma activităților sale de zi cu zi, ci mai ales prin senzația de ennui existențial și tulburare sufletească profundă pe care o emană prin toți porii. În plus, acest cititor avid dezvoltă o obsesie pentru monumentala operă a scriitorului chilian Roberto Bolaño, „Detectivii sălbatici”, binecunoscută pentru scenele sale grotești, înfiorătoare sau pur și simplu tulburătoare, ceea ce are darul de a prezice într-o oarecare măsură atmosfera întunecată și chinuitoare din „Diavoli fragili”.

DSCN3966DSCN3967

Cum spuneam, acesta este protagonistul cărții și personajul în jurul căruia gravitează toate celelalte evenimente sau personaje secundare și episodice. Ce mi s-a părut cu adevărat uluitor a fost modul în care Radu Găvan a ales să spună povestea sa, înfășurând-o cu grijă, răbdare și inteligență în alte povești la fel de bine ticluite, care pot capta atenția cititorului fără absolut nicio problemă. Așadar, avem parte de povestea scriitorului Filip Romain, căruia protagonistul nostru trebuie să-i ia un interviu când acesta se află în închisoare, acuzat că și-ar fi ucis soția și copilul cu sânge rece. Un scriitor care este și el bântuit de viziuni ale unor crime violente, atroce, din care se inspiră pentru subiectele romanelor sale, devenite încet-încet un succes de casă. Îi mai avem pe Victor și Ana, al căror episod invocă existența unor creaturi extrem de similare ielelor din mitologia românească, pe Ona, un personaj feminin misterios de pe îndepărtatul continent african, a cărei legătură cu personajele noastre românești devine clară abia spre sfârșitul cărții, apoi mai avem parte de un întreg capitol în care mai multe personaje din mediul cultural autohton (jurnaliști, bloggeri, simpli cititori, studenți) își oferă impresiile despre Filip Romain și tot scandalul iscat în jurul său. Toate acestea în timp ce o prezență fluidă, ca un demon al apelor, se insinuează subtil și fatal în viețile acestor oameni, dându-le peste cap. Un lac adânc și aproape negru în munți, care își cheamă victimele de parcă ar fi o sirenă ce le cântă marinarilor vrăjiți, și mai mereu figura unui copil care este ba victimă, ba călău. Un mister pe care cititorii sunt mai mult decât bineveniți să-l deslușească!

poza
Radu Găvan

Cea mai interesantă parte a cărții se desfășoară sub ochii îngroziți ai cititorului abia spre sfârșit, când protagonistul nostru trece prin niște evenimente absolut terifiante, care îi cimentează destinul odată pentru totdeauna, dar evident că nu vă voi spune despre ce e vorba și vă voi lăsa să descoperiți singuri! Ce aș putea, însă, să vă mai spun despre „Diavoli fragili” este că toate elementele cu iz supranatural rămân cumva suspendate delicios în aer, fără a putea să-ți dai seama dacă sunt reale sau pur și simplu închipuite, singurul punct stabil al întregului tablou creionat de Radu Găvan fiind perpetuarea răului. Iar fiindcă personajele care poartă acest rău sub piele, în carne și în oase, sunt niște „vase” fragile, singura lor evadare este să-l transmită mai departe, să-l perpetueze la nesfârșit, creând un cerc vicios care îi eliberează pe ei, dar îi condamnă la momente groaznice pe cei din jurul lor.

Ca să închei cumva acest articol, vă invit din nou, ba chiar vă rog fierbinte, să acordați o șansă „Diavolilor fragili” de Radu Găvan, fiindcă sunt sigură că veți fi bântuiți de ea mult timp după ce o veți termina de citit. Nu veți avea nicio contribuție la perpetuarea răului, vă liniștesc de pe acum, dar cu siguranță veți ajuta la perpetuarea literaturii bune! Iar scriitorii români contemporani, precum Radu Găvan, merită mai multă recunoaștere!

P.S. Mulțumesc din nou autorului că a avut bunăvoința să-mi trimită această carte spre recenzie! 😊

Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie „Diavoli fragili” de Radu Găvan

    1. Mersi frumos, Mirabela! Chiar cred c-o să-ți placă, ideea e că-ți pune mintea la bătaie și ajungi să ai impresia că ești pe punctul de a completa un puzzle. Iar când vezi imaginea finală, e wow! 😉

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s