Un fragment pe zi (III)

Oricine ai fi, nu poţi rezista durerii. Oricât de puternic crezi că eşti, durerea potrivită te va lua şi va şterge cu tine pe jos, vei plânge şi nu-ţi va mai păsa de nimic din ce era înainte de venirea ei. Durerea te reduce, îţi arată cine eşti, iar cine crezi tu că eşti nu e mare lucru de fapt. Mă interesează foarte mult să aflu, prin scris, cine suntem la esenţă, cum ne comportăm în faţa durerii, care ne sunt limitele. Nu cred că există vreun moment în care să fim mai sinceri decât atunci când suntem storşi de toate vanităţile şi lucrurile de nimic care, credem noi, contează cu adevărat. Abia când eşti  ghemuit la picioarele durerii afli că singurul lucru care are vreo importanţă este absenţa ei. Apoi durerea pleacă şi uiţi, pentru că nimeni nu apreciază cu adevărat lipsa a ceva, oricât de important ar fi acel ceva, ci posesiunea unui altceva infinit mai puţin relevant.

(Diavoli fragili – Radu Găvan)

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s