Recenzie „Freeman’s. Cele mai bune texte noi despre familie”

De fiecare dată când pe piața editorială autohtonă își anunță apariția o nouă editură care va publica autori străini consacrați, eu sunt fericită! Ba chiar entuziasmată de-a dreptul! Când Black Button Books s-a lansat, țin minte că au apărut interviuri peste interviuri, și s-au vehiculat nume ale autorilor pe care cele trei fondatoare ale editurii urmau să-i publice. Printre aceste nume se aflau Chimamanda Ngozi Adichie, Junot Diaz sau Aleksandar Hemon. Toate bune și frumoase, numai că eu nu citisem absolut nimic de acești autori. Însă le știam renumele și nu puteam să nu mă bucur că aveau să apară și la noi. Sau mai bine zis, DIN NOU la noi. Cu alte titluri, evident.

Însă, după ce editura și-a lansat site-ul și shop-ul online, am tărăgănat să citesc vreun titlu de-al lor. Așa sunt eu când vine vorba de cărți, îmi fug ochii în toate părțile și mă trezesc că am în mână nu titlurile pe care le voiam cel mai mult, ci pe cele care mi-au fost cel mai acceptabile. I’m crazy like that! 😀

Dar slavă cerului pentru biblioteca mea locală!! Am avut marele noroc să merg la biblio exact în ziua în care aduseseră câteva exemplare din titlurile Black Button, iar printre ele se afla și această minunăție de antologie pe numele său „Freeman’s. Cele mai bune texte noi despre familie”, care este, fix cum sugerează și numele, o colecție de povestiri, mai scurte sau mai dezvoltate, despre diverse aspecte ale vieții de familie. Despre membri de familie apropiați și iubiți, sau îndepărtați și urâți, despre ce ființe considerăm noi ca făcând parte din familie, și cum se poate extinde noțiunea de familie și asupra unor persoane cu care nu împărțim aceleași gene. Mai departe voi prezenta (pe scurt, promit!) această minunată antologie, urmând ca apoi să fac un top 6 (pentru că 5 e overrated XD ) al povestirilor care mie, personal, mi-au plăcut cel mai mult din acest volum.

coperte-02

Pentru început, trebuie să știți neapărat că această carte a primit din partea mea o notă maximă pe Goodreads, mai ales fiindcă mi s-a părut că fiecare povestire a avut ceva deosebit, care merita să fie transmis mai departe. O idee, un gând, un sentiment, o senzație. Sau poate doar stilistica exprimării, cum a fost cazul paginilor dedicate lui Ruddy Roye. În cadrul aceste antologii am întâlnit povestiri desprinse cât se poate de fidel din realitate, sau povestiri cu un ușor iz fantastic sau alegoric, povestiri care m-au marcat și mi-au deschis ochii, sau povestiri care m-au făcut să mă simt bine și împăcată cu propria mea viață de familie. My life’s not so bad after all. 🙂

Dar fiindcă nu pot rezuma un amalgam atât de divers cum a fost „Freeman’s”, mă voi limita la a face un top 6 al povestirilor care pe mine m-au atras cel mai mult, și care mi-au provocat o ruptură în suflet. În plus, oricând e un moment potrivit să descoperi autori care scriu demențial de bine!

  1. Scrisoare către o războinică – Athena Farrokhzad
680
De aici luată

Un poem adresat de o mamă fetiței aflate încă în burta ei, în care aceasta îi povestește despre toate sacrificiile pe care înaintașii, și mai ales înaintașele ei, au trebuit să le facă pentru a ajunge într-un loc sigur, lipsit de conflicte și de moarte. Însă prețul plătit a fost unul mare: dezrădăcinarea. Iar mama se „asigură” că ființa care urmează să vină pe lume nu va uita prea curând toate lucrurile frumoase și bune, dar și urâte și sângeroase, care au precedat conceperea ei. Acest poem m-a emoționat foarte tare, iar povestea pe care femeia însărcinată o țese cu răbdare și delicatețe pentru fiica ei nenăscută mi-a amintit de cultul amazoanelor. O fi doar părerea mea, dar așa am simțit. În plus, combinația de cruzime și tandrețe din vorbele femeii m-a atins într-un punct sensibil, și am resimțit odată cu ea durerea ascuțită a dezrădăcinării și a neputinței în fața unei sorți crude.

  1. Tunelul – Mo Yan
Mo Yan
De aici luată

Da, știu, de auzit, am auzit de Mo Yan, laureatul premiului Nobel pentru literatură în 2012, a fost și tradus la noi, însă n-am citit nici un text semnat de el până la „Tunelul”. Și am rămas… fascinată! Acest autor chinez „packs a punch”, cum s-ar spune. Te ia prin învăluire, îți dezvăluie mici amănunte-cheie ale poveștii, ca la sfârșit să te ia pe sus și să te trântească de pământ ca un luptător freestyle cu experiență. Am rămas năucită în urma acestei povestiri, care prezintă un scurt moment din viața unor chinezi dintr-o zonă rurală, desfășurat în perioada în care existau repercusiuni grave pentru femeile care „îndrăzneau” să facă mai mult de un copil fără țidulă specială din partea autorităților. Însă chiar și așa, exista o portiță de scăpare: odată ce femeia năștea, familia era lăsată în pace, să-și ducă zilele în sărăcia ei. Dar nu e cazul acestei scene. În fiecare noapte, un bărbat poreclit de consăteni „Șobolanul” sapă un tunel subteran, care duce spre cel mai apropiat râu, în speranța că soția sa însărcinată cu al patrulea copil va scăpa de mâna autorităților. Însă dedesubturile acestei scene sunt grotești, iar sfârșitul neașteptat și fascinant în cruzimea sa.

  1. Într-o zi o să scriu despre mama – Marlon James
422998-marlon-james
De aici luată

N-aș putea spune că stilul lui Marlon James, câștigătorului prestigiosului Man Booker în 2015 cu „Scurtă istorie a șapte crime”, m-a dat cumva pe spate. Într-adevăr, mi-au plăcut cursivitatea lui și felul în care ajunge la inima cititorului, însă ce am descoperit în povestirea sa a fost talentul pur cu care reușește să surprindă momente cât se poate de banale ale vieții de zi cu zi, și să le transpună într-un context social mult mai extins decât viața unui singur om. N-ai spune asta din titlu, dar adevărul e că povestirea lui James nu se referă neapărat la mama sa, ci la dinamica din familie, între mama sa, el și frații săi. Iar spre sfârșit, Marlon James surprinde și mai tare prin confesiunea pe care o face, cumva, prin intermediul mamei sale. Un observator fin al societății, dar și al gesturilor mici, Marlon James și-a găsit un loc consacrat în lista mea de autori pe care trebuie să-i citesc cât mai curând!

  1. Ai face bine să nu mă bagi într-un poem – Sandra Cisneros
sandra-cisneros-latina-poets-0410-400_0
De aici luată

De Sandra Cisneros am auzit doar (again!), în principal pe canalele de booktube străine, și numai de bine. Odată cu poemul inclus în „Freeman’s”, mi-am dat seama că stilul ei îmi place la nebunie, și că există în versurile ei o excentricitate delicioasă pe care aș dori s-o aprofundez cât mai mult posibil. Un poem despre toate relațiile, aventurile și scenele petrecute între Cisneros și bărbații din viața ei, „Ai face bine…” mi-a creat o stare de eliberare, de melancolie, dar și de împăcare. De ce? Ei bine, fiindcă Sandrei Cisneros nu-i este frică să declare că este femeie, și că acest lucru e perfect normal. Nu e nicio rușine să gândești sau să simți ca o femeie, deși există oricând posibilitatea ca sexul tare să te învinovățească pentru acest lucru sau să te facă să te simți „extraterestră” de tot ce te înconjoară. Mă bucur enorm că am descoperit-o pe Cisneros datorită antologiei „Freeman’s”!

  1. Criptă pentru unchiul Julius – Aleksandar Hemon
Aleksander-Hemon
De aici luată

O povestire care, mie personal, mi-a părut puternică din toate punctele de vedere! Talentul jurnalistic al lui Hemon străbate genurile, pentru a se insinua în literatura sa, iar acest lucru nu mi-a displăcut absolut deloc. Ba dimpotrivă, întrucât i-a învăluit povestirea într-o „umbră” rău-prevestitoare care îl face pe cititor să nu-și poată desprinde privirile de cuvintele înșiruite pe pagină, deși poate uneori ar dori acest lucru, din cauza ororilor descrise. Povestea unchiului Julius a meritat spusă, cu toate micile sale bucurii și marile sale orori, iar Hemon s-a achitat de această „datorie” de familie cu mare eleganță și talent. Povești despre gulagul rusesc, povești care nu prea mai sunt spuse în prezent, dar pe care nu ar trebui niciodată să le uităm sau să le diminuăm importanța în modelarea istoriei contemporane. Un alt autor trecut în roșu pe lista mea de MUST READ!

  1. Spune-mi cum se termină – Valeria Luiselli
13.-Valeria-Luiselli_author_photo-1024x683
De aici luată

Probabil dacă s-ar fi aflat altcineva în locul meu, ar fi ales altă povestire pentru primul loc din top, însă alegerea mea personală este istorisirea Valeriei Luiselli despre Criza Americană a Imigrației, din 2014, despre care nu știam nimic până să citesc povestirea asta. Dar nimic! Mai precis, este vorba de sutele de mii de copii mexicani, de la 3 la 18 ani, care au traversat granițele Mexicului cu SUA pentru a găsi refugiu departe de cartelurile de droguri, mafia și găștile organizate și rețelele de trafic de persoane din acea țară. Copii proveniți din zone sărace, urmăriți pentru a fi racolați în organizațiile menționate mai sus, plecați din Mexic cu gândul că oriunde e mai bine decât acel „acasă” pe care l-au lăsat în urma lor. Lucrând ca „intermediar” în instanță pentru acești copii, Valeria Luiselli povestește cazuri cu care s-a confruntat personal, direct, iar eu mărturisesc că am stat cu lacrimile în ochi pe tot parcursul lecturii. Nu am fost atât de interesată de stilul autoarei, cât am fost de poveste și de cazurile (reale!) descrise în ea. Mai-mai îmi venea și mie să-i strig autoarei de peste ocean „spune-mi cum se termină!”, așa cum a făcut-o și fiica ei de nenumărate ori. Însă există oare vreun sfârșit pentru așa ceva în realitate? Poate doar în ficțiune…

Se pare că atunci când nu scriu pe blog, trec și câteva zile bune, sau chiar săptămâni, dar și când scriu despre o carte care m-a încântat peste măsură, uit să mă mai opresc! 😀 Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc din suflet și vă îndemn să luați această carte și s-o citiți din scoarță în scoarță, fiindcă merită fiecare pagină! It’s a real eye-opener!

Nota mea:

4f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_128

Până data viitoare, nu uitați că Black Button Books a scos o nouă carte mult anticipată de mine, și anume „Argonauții” de Maggie Nelson! Tot booktube-ul străin să trăiască! 😀

Antologia „Freeman’s” o puteți găsi pe site-ul editurii Black Button Books, precum și în engleză pe THE BOOK DEPOSITORY și OKIAN.

Anunțuri

4 gânduri despre “Recenzie „Freeman’s. Cele mai bune texte noi despre familie”

    1. Mă bucur foarte mult că-ți place! 😉 Să știi că nici eu nu m-am grăbit cu lectura, și poate a fost mai bine așa. Dar oricum așa fac eu cu volumele de povestiri, vreau să le savurez cât mai mult timp. Nu știu de ce, dar cu romanele nu pot face asta, că pierd firul narativ și ajung să mă plictisesc. Romanele se devorează, povestirile se savurează! XD

    1. 😀 Chiar n-am putut să restrâng mai mult de atât! Mi-a plăcut foarte mult cartea, și aș fi vorbit și despre celelalte povestiri, dar spațiul nu-mi permite, din păcate. Și știu că nu toți cititorii blogului au răbdarea necesară pentru a citi până la capăt. 🙂 Eu te felicit pe tine că ai ajuns la capăt! XD

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s