Fără Facebook?!

Da, la naiba, fără Facebook!! Teoretic mi-am dezactivat contul înainte de Paște, dar practic doar azi dimineață. Fiindcă se pare că Măria Sa Zuckerberg are nenumărate modalități de a ține omul cu forța pe acest tărâm virtual. Dar nu-i nimic, am descoperit „secretul” și am ieșit cu totul. Întrebarea logică vine imediat: de ce? Păi, ca să fiu sinceră, nici eu nu știu exact de ce. Pur și simplu mi s-a luat.

Ba nu, mint, de fapt știu exact de ce. Vedeți voi, eu sunt ca un sufleu. Mă umflu de toată frumusețea și apoi dau înapoi de nici nu mai știu ce e cu mine. Mama îmi spune că sunt rece, nesimțitoare, „tare ca piatra, iute ca săgeata…”, bla bla bla. Tot bla bla-ul ăla fără sens. Fiindcă mie mi se pare că sunt fix invers. Sunt moale ca o cârpă și toate lucrurile get to me. Facebook-ul era sursa mea principală de informare, indiferent că era vorba despre cunoștințe sau complet necunoscuți, sau pagini de știri naționale sau internaționale, sau sau sau sau sau! Era prea obositor și deprimant. Cred că experimentez o criză a vârstei mijlocii la nici 30 de ani. Chiar crezi că sunt din piatră, mamă?…

Dar vorbeam de Facebook. Da, prea multă expunere și prea mult contrast. Între ce vreau și ce primesc, între ce postez și ce simt. Prea mulți ochi, prea multe păreri, prea multe personalități. De la criza siriană și copiii morți sub dărâmături sau sufocați cu substanțe toxice, la foști colegi de școală ce par a se afla la 1000…000 de mile distanță de mine. Că e vorba de familie sau carieră. Într-un timp obișnuiam să cred că Facebook mă ține ancorată în realitate, dar acum îmi dau seama că n-a fost decât o sursă de veșnică nemulțumire pentru mine. Nu, chiar nu vreau să văd cât de oh so happy sunt unii și alții, sau cât de triști și amărâți. Chiar nu mă interesează. Doar că mă afectează. Are sens ce zic? Eu așa cred.

De când am crezut că mi-am închis contul, de dinainte de Paște, m-am simțit și eu ca un adult veritabil. De ce? Păi să vă spun. Am strâns din dinți, n-am mai zâmbit, sau dacă am râs, am râs în silă și cu jumătate de gură, am făcut treabă de m-am cocârjat și m-am culcat devreme în fiecare seară (aproape). În sfârșit, mama mulțumită de mine. Asta înseamnă să fii adult? Poate că da. And it’s time to fucking man up!
Nu am timp de creativitate și de lamentări de doi lei. Nu trebuie decât să muncesc de-mi sar ochii din cap și să câștig bani. BANI, frate, bani! Iar statul pe Facebook sure as hell nu mă ajută!

Da, iată cum stau lucrurile acum. Fără Facebook mă simt și eu adult. Dar din ăla, așa, real, plictisit, mohorât, veritabil. Pentru că ferească Sfântul să stau și eu degeaba și să citesc o carte, când ar trebui să-mi omor gheaba cu lustruirea podelelor și datul cu aspiratorul! Nici nu mai pomenesc de kdramas și animeuri. Nooo, alea deja sunt ochiul dracului! Dar divaghez.

Fără Facebook, frate! Prea mulți care mă spionează și-mi creează o senzație pronunțată ba de invidie, ba de gelozie, ba de indigestie, ba de silă sau de indiferență. Prefer să-mi țin oamenii din viața reală aproape de mine, iar oamenii de pe Facebook cât mai departe. N-am niciun dubiu c-o să revin la un moment dat, probabil cu o poză blank la profil sau una psihedelică rău, de-o să-mi zică rudele, pe care nici nu le cunosc, Tatăl Nostru de la depărtare, dar o să revin. Numai că, vedeți voi, vreau să mai fiu adult real o bună bucată de timp. Să mă simt, așa, închistată și lipsită de opțiuni. Să simt ștreangul metaforic de gât. Să muncesc și să muncesc, iar statul să-mi înghită aproape 40% din venituri. Să simt cum vreau să investesc și eu în ceva, ceva bun și folositor, dar să n-am bani nici măcar pentru jumătate. Da, vreau să mai stau o perioadă fără Facebook. Vreau să mai disper un pic. Visul lui Zuckerberg e ca melodia unei sirene, și vreau să-i mai rezist încă un pic.

Până atunci, dragilor, mă găsiți aici și pe unde oi mai fi. Canalul de Youtube a dispărut în neant, fiindcă sunt ca un sufleu. N-am ce face, doar să stau în cuptor toată viața mea, dar atunci m-aș arde și aș lua foc. Așa că atunci când „ies”, mă dezumflu. De la mama natură, sunt bio, vă jur! Doar că… dezumflată.

Anunțuri

7 gânduri despre “Fără Facebook?!

  1. Si pe mine ma deprima ceea ce vad pe Facebook. Daca nu ar ajuta la promovarea blogului, mi-as inchide si eu contul. Cred ca ai luat o decizie foarte buna. E cronofag contul de facebook.

    1. Pentru mine, care eram obișnuită să fiu atât de la curent cu absolut tot, o să fie (deja este!) o schimbare majoră, dar era momentul s-o fac. Credeam că sunt conectată, dar de fapt eram atât de „deconectată” încât mi s-a pus un nod în gât când mi-am dat seama.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s