Recenzie „Spune-mi tr3i lucruri despre tine” de Julie Buxbaum

Bad Bookbloggers: Salut, numele meu este Loredana, sunt bloggeriță de carte, iar în ultimul timp am stat culcată pe o ureche. Vreau să mă „vindec”! 😀
Cam așa cred că ar suna introducerea mea de la BB. Un fel de tablou invers al AA (Alcoholics Anonymous). Eu nu sunt dependentă, ci dimpotrivă, și aș cam vrea să mă vindec.

Prin urmare, ce mod mai bun de-a reveni în acest mediu care-mi este atât de drag decât cu o recenzie a unei cărți care mi-a plăcut la nebunie și care m-a făcut să-mi abat din nou atenția asupra genului Young Adult? „Spune-mi tr3i lucruri despre tine(traducere de Cosmin Maricari, Editura Storia, Colecția Young Adult, 2016) de Julie Buxbaum este cartea pe care o voi „diseca” astăzi, așa că stați pe fază și citiți în continuare. 🙂

1039668-0

Dacă ați avut curiozitatea să consultați sinopsisul acestui roman, atunci aveți idee despre tema sa principală. Însă despre ce NU aveți idee este modul de execuție, iar eu am de gând să vă elucidez acest mister în cele ce urmează. 😀 Încep prin a spune că am fost atrasă de acest titlu datorită modului în care Jessie, personajul principal, comunică cu un băiat necunoscut, Cineva/Nimeni (CN mai pe scurt), din dorința de a se acomoda la noul liceu în care a fost practic „aruncată” de tatăl ei și de proaspăta sa mamă vitregă. O femeie foarte drăguță, de altfel. 🙂 But anyway, asta m-a atras cel mai mult. Eram curioasă să descopăr cine avea să fie CN în cele din urmă. Iar dezvăluirea mi-a plăcut și mi s-a părut complet potrivită pentru personaje și pentru poveste. But no spoilers! 😀

Romanul începe în punctul în care Jessie se mută din Chicago în LA, la un liceu de fițe frecventat de odraslele celor mai bogați oameni de prin zonă. Printre care se numără și Theo, fratele ei vitreg. Jessie descoperă în curând, totuși, că Liceul Wood Valley nu este plin numai de bogătani, ci și de materie cenușie, întrucât nivelul cursurilor este avansat, iar elevii sunt foarte studioși și implicați în diverse activități care să le „șlefuiască” dosarele de admitere la facultățile de top. Jessie se trezește într-o lume complet nouă, iar atunci când începe să primească emailuri de la CN, care se oferă s-o ajute să navigheze apele foarte tulburi ale acestei lumi, Jessie acceptă fără prea multe nazuri. Iar de aici o sumedenie de întâmplări, care triste, care umilitoare, prin care Jessie trece cu ajutorul anonim al lui CN.

Ce am omis să precizez, însă, este faptul că în urmă cu doi an de la acest moment Jessie și-a pierdut mama în mâinile necruțătoare ale cancerului, iar relația dintre ea și tatăl ei a devenit ca o mașinărie veche neunsă, scârțâind din toate încheieturile. Cumva, fata și tatăl ei nu și-au putut uni forțele pentru a jeli dispariția mamei și nevestei, ci fiecare a suferit în propriul său fel ascuns, iar acest lucru îi macină și le macină relația tată-fiică. Suferința fetei culminează cu momentul în care tatăl ei o anunță destul de vesel că a cunoscut pe cineva online, că s-au văzut deja de câteva ori și că urmează să se căsătorească. Tatăl pur și simplu o informează că vor vinde casa în care Jessie s-a născut și a copilărit pentru a merge în LA să locuiască la Rachel, mama ei vitregă, și la Theo, fratele ei vitreg. Pe Jessie o doare enorm faptul că tatăl ei nu i-a cerut părerea înainte de a lua această decizie majoră, dar ce poate face, când casa ei de-o viață este deja pusă la vânzare pe piață? Și astfel fata ajunge într-un oraș mult mai mare, mult mai aglomerat și la un liceu plin de oameni cu fițe, care, culmea, își dau străduința. Nici nu mai e nevoie să spun că ea deja se simte ca un pește pe uscat.

IMAG0698

OK, se vede că am cam „ruginit” de când am scris ultima dată o recenzie, fiindcă am început să înșir numai prostii, dar voi continua NU prin a povesti cartea (LOL), ci prin a menționa câteva dintre aspectele care mi-au plăcut MIE cel mai mult din acest roman. În primul rând, Julie Buxbaum a dozat foarte bine suferința lui Jessie în raport cu flirturile ei adolescentine cu CN, reușind să nu diminueze nici măcar o secundă importanța pierderii mamei ei, dar fără a uita să angreneze cititorul într-un joc plăcut de-a șoarecele și pisica pentru aflarea identității misteriosului ajutor. De asemenea, Jessie mi-a părut mai mult o persoană în carne și oase decât un personaj, iar toate gândurile și emoțiile ei nu mi s-au părut superficiale în niciun moment. Am trăit alături de ea acele junghiuri de durere când simțea cel mai acut lipsa mamei ei, am trăit alături de ea dezamăgirea amară pe care a încercat-o față de tatăl ei, și mai ales am suferit alături de ea când a fost umilită de colegele de la școală. Deși o adolescentă puternică, Jessie a avut tot timpul un miez fragil pe care aveam mereu senzația că trebuie să-l păzesc cumva, să evit să fie atins de ceva „ascuțit”.

M-am bucurat s-o văd socializând cu Ethan (hehe), s-o văd încercând să deslușească misterul lui CN și crezând, pe rând, că este Theo, apoi Caleb, apoi Liam, dar mai ales s-o văd gestionând transformarea pe care a suferit-o relația ei de prietenie cu cea mai bună prietenă a ei, Scarlett. Recunosc că autoarea m-a luat până și pe mine, cititoarea, prin surprindere atunci când Jessie descoperă că nici Scarlett nu mai e persoana care fusese cu doar un an în urmă, că a trebuit și ea să-și găsească propriul drum în viață fără a o mai avea alături pe prietena ei cea mai bună. Iar momentul în care Jessie și Scarlett își varsă inima una în fața celeilalte mi s-a părut una dintre cele mai reușite scene din întregul roman! Rareori am mai întâlnit relații de prietenie feminină atât de bine construite în cărțile YA!

IMAG0700

Dacă și când Jessie află cine e misteriosul CN, vă las pe voi singuri să descoperiți! Iar când o veți face, în loc să fiți dezamăgiți și să spuneți „aa, dar știam deja de ceva timp!”, gândiți-vă că Jessie nu știa. 😀 Nici măcar nu bănuia! Iar Julie Buxbaum pe asta a mizat atunci când a scris acest roman: pe catharsisul personajului său principal, nu pe sentimentul de satisfacție al cititorului. O autoare inteligentă, după părerea mea. 😉 Și-a pus tot sufletul în această carte, iar asta se vede din plin, în orice aspect al ei!

Vă recomand să citiți „Spune-mi tr3ei lucruri…” fiindcă este un roman Young Adult foarte enjoyable, surprinzător de profund pe alocuri, și care îți face poftă de nițel T.S. Elliot și de-al său faimos poem „Tărâmul pustiit” (veți vedea voi 😛 ). Este vorba, de asemenea, despre exorcizarea suferinței cauzate de pierderea unei mame și de înstrăinarea unui tată, dar și despre acele mici bucurii și umilințe pe care le implică adolescența. Iar dacă nu sunteți convinși atunci când vă spun că l-am început la 10 seara și l-am terminat la 4 dimineața, neputând a mă opri din lectură, atunci nu știu ce altceva v-ar mai putea convinge! 😀

Nota mea:

4f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_1284f981e5538588ba6668dd3fab3d075d07786a590_128

 

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s