Recenzie „Viața de poveste a lui A.J. Fikry” de Gabrielle Zevin

Pe principiul „una caldă, una rece”, dacă în postarea anterioară am adus laude peste laude romanului distopic „Legenda”, scris de Marie Lu, azi aș vrea să discut puțin despre un roman care mi-a atras atenția încă de la publicarea sa în 2014, dar care m-a lăsat cu un gust destul de amar în urma lecturii (deh, vechea luptă între așteptări și realitate): „Viața de poveste a lui A.J. Fikry” de Gabrielle Zevin.

gabrielle-zevin-viata-de-poveste-a-lui-a-j
Găsești cartea pe nemira.ro

Cumpărată la Bookfest 2015, această carte și-a așteptat rândul mai bine de un an pe raftul bibliotecii mele până să reușesc să pun mâna pe ea și s-o citesc. Sinceră să fiu,  mi-era groază că o s-o urăsc. Așa e cu toate cărțile prea lăudate, în ceea ce mă privește. De urât, nu am urât-o, dar nici bine nu mi-a picat. Citind despre Gabrielle Zevin, am văzut că femeia a absolvit Harvard University la secția de literatură engleză și americană, așa că automat m-am gândit că „Viața de poveste…” CHIAR este demn de laudă și de preaslăvire. Până la urmă… m-am cam înșelat. Mă repet, așteptările chiar sunt moartea pasiunii. 😀 Iar booktuberii americani m-au indus în eroare în ultimul hal. Pe ei îi condamn!

Să nu vă închipuiți că romanul este prost, sau altceva de genul. Nu. Dar nici o capodoperă nu e. Pe Goodreads i-am dat 3 stele, dar cam cu jumătate de inimă. Pe scurt, în carte este vorba despre A.J. Fikry, un librar cam la 40 de ani, văduv și nițel deprimat. Antisocial și ursuz, Fikry reușește cumva să mențină în picioare librăria pe care a înființat-o cu nevasta sa, Island Books, pe Insula Alice. Bine, poate ajută și faptul că este singura librărie de pe insulă. În fine, ideea e că Fikry este un om intransigent când vine vorba de cărți, iar în librăria lui nu-și au locul cărțile pentru tineri, pentru copii sau romanele foarte siropoase. Într-o zi, viața lui este dată peste cap de două evenimente. Mai întâi, descoperă că i-a fost furat din casă un exemplar al unei cărți foarte rare de-ale lui Edgar Allan Poe, „Tamerlane”, care evident este foarte scump, dar și că în librărie i-a fost lăsat un copil mic, o fetiță, în vârstă de doi ani, cu un bilet care îl roagă pe Fikry să aibă grijă de ea și s-o crească printre cărți. Așa ursuz cum e el, Fikry prinde mare drag de copilaș, până la urmă o adoptă, și astfel începe „viața lui de poveste”. Un mare fâs, dacă mă întrebați pe mine.

8bmv33cu
Gabrielle Zevin

Cred că cel mai mult, din structura cărții, mi-au plăcut pasajele introductive ale capitolelor, scrise sub forma unor epistole ale lui Fikry către fiica sa, cu multe referințe literare și învățăminte care pot fi trase din cărți. Acestea au dat o notă emoțională romanului, fără a-l face prea siropos sau superficial. A fost doza potrivită de sentiment pentru această poveste. Dintre personaje, trebuie să recunosc faptul că pe Fikry nu l-am înghițit de nicio culoare, iar personalitatea lui mi s-a părut cam neverosimilă. Însă polițistul Lambiase, precum și Amelia Loman, femeia de care Fikry se îndrăgostește (nu e spoiler, cam de pe la început există indicii că se va întâmpla așa ceva), au compensat foarte bine în cazul meu lipsa de interes pe care am manifestat-o față de Fikry. Nici fata găsită de Fikry în librărie nu a reușit să-mi extragă vreo emoție, deși noi, ca cititori, o urmărim pe parcursul mai multor ani, pe măsură ce devine din copil adolescentă. Mă rog, dacă nu v-ați dat seama până acum, această carte nu a reușit să mă facă să rezonez cu povestea sau cu personajele sale. I-am dat 3 stele într-adevăr, dar pentru mine e foarte puțin. Fără a oferi spoilere, vă mai spun și că sfârșitul mi s-a părut artificial și tras de păr. Deși explică epistolele pe care Fikry le tot scria fetei sale, tot nu am simțit vreo emoție la aflarea adevărului. Presupun că și sfârșitul, la o adică, a fost ceea ce a fost și cuprinsul cărții. Nu știu de ce voiam o mare revelație, care să mă facă să iubesc cartea. It is what it is.

Ca să închei, aș dori totuși să vă subliniez faptul că „Viața de poveste a lui A.J. Fikry” nu mi s-a părut a fi o carte proastă, ci doar că am avut eu așteptări mari din partea ei, care nu s-au materializat. E genul de carte pe care nu o pot recomanda pentru un aspect anume, ci pot spune doar atât: citiți-o și vedeți apoi dacă vă place. Gusturile diferă enorm, și nu contest faptul că poate acest roman a plăcut foarte mult altor persoane din blogosferă sau de pe YouTube, dar în același timp nu pot să mint și să spun că a fost un roman extraordinar. Nici vorbă. Nu regret că am citit-o, dar aș fi vrut mult mai multe din partea ei. Voi ce părere aveți? V-a plăcut? Dacă n-ați citit-o încă, o veți face?

e0989af3441d6dc7ba955fe7b7014a5c

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s