Recenzie „Un bărbat la singular” de Christopher Isherwood

Înainte de Bookfest 2016, am avut un mini-șoc de genul „ce-am făcut cu viața mea până acum” când am aflat că filmul „A Single Man” din 2009, pe care îl văzusem și care îmi plăcuse extraordinar de mult, era bazat pe romanul omonim al lui Christopher Isherwood, publicat în original în 1964! Iar cartea urma să apară la noi! Șoc și groază! Dar probabil în asta constă frumusețea vieții de cititor, întotdeauna ești luat prin surprindere de anumite chestii… Și constant afli lucruri care îți schimbă percepția asupra vieții și asupra celor care te înconjoară. 🙂

bookpic-5-un-barbat-la-singular-65465
Citiți descrierea cărții aici

Să revenim la „nos moutons”, însă. Cum spuneam, habar n-aveam că „A Single Man” fusese carte înainte să fie film, așa că evident romanul a trecut pe lista de lecturi obligatorii. Iar de citit, nu am reușit să-l citesc decât de curând, când am văzut că biblioteca din orașul meu a primit câteva exemplare nou-nouțe! 😀 Priorities, man… M-am cam dezumflat când am văzut că este modestă ca număr de pagini, dar nu toată lumea poate fi James Joyce cu al său „Ulise”. 😀 Până la urmă, s-a dovedit a fi un lucru foarte bun faptul că este atât de subțirică. Mai mult, și m-ar fi plictisit. O fi personajul principal o figură interesantă, însă la un moment dat se simte prăpastia care s-a căscat între timp între generația de scriitori căreia îi aparține Isherwood și generația de scriitori contemporani, care fac ce fac și te lasă cu gura căscată. Aici mă refer la cei cu adevărat înzestrați, evident…

dc2ec2d182e67b24af3d7ccabc320ced
Christopher Isherwood

Scris la persoana întâi singular, din perspectiva profesorului universitar George Falconer, acest roman nu reușește să uimească sau să dea pe spate, dar reușește ceea ce foarte puține cărți ar reuși în același context: te ține lipit(ă) de paginile sale! Întrucât cititorul nu este martor decât la 24 de ore din viața lui George, nu poate afla întregul context al poveștii, însă gândurile lui George sunt capricioase și zboară în stânga și-n dreapta, și astfel mai reușim și noi să înțelegem câte ceva despre fostul său partener, Jim, care a murit de curând într-un accident de mașină, despre prietena cea mai bună a lui George, Charlie, și mai ales despre relația lui George cu ceilalți oameni care i se perindă prin fața ochilor într-o zi normală din viața sa. Singurul meu regret este că nu am putut afla mai multe despre Jim, însă acum îmi dau seama că George tot evita să se gândească la el din cauza faptului că durea. Totul despre Jim durea. Iar golul pe care Jim îl lăsase în urma lui nu putea fi umplut cu nimic, doar acoperit temporar. Ceea ce George și încearcă să facă. Se duce la universitate ca de obicei, predă ca de obicei, face glume ca de obicei, devine un adevărat roboțel care se comportă fix așa cum s-ar aștepta oamenii de la el. O șaradă…

Deși gândurile lui George evită imaginea lui Jim, nu evită să analizeze și să aducă în discuție probleme care, îmi închipui, erau și mai prezente în 1964 decât sunt astăzi, în 2016. Probleme politice, rasiale, etnice, de orientare sexuală (evident! duh!), tot ce îi poate trece prin minte unui profesor universitar britanic venit să locuiască și să predea în California. Destul material de disecat, mestecat, rumegat. Un aspect care mi-a plăcut, mai ales la începutul cărții, dar care a ajuns să mă lase din ce în ce mai rece, mai ales spre sfârșitul romanului. Ce pot spune, sunt o fată simplă, de felul meu. 😀

tumblr_nne4psge9j1u89bnto3_500
Hăhă! 😀

În ceea ce privește personajele, în cele 24 de ore din viața lui George defilează destul de multe personaje, începând de la vecinii din cartier, colegii de la universitate, studenții, și până la episodul destul de penibil dintre George și Charlie, prietena sa britanică. Surprinzător, nu mi-o prea mai aduc aminte pe Charlie din film, însă cea din carte mi-a plăcut destul de mult. Mai mult chiar decât George. Are defecte, unul major fiind că încearcă de fiecare dată să-l seducă pe George, care evident nu este interesat, însă personalitatea și modul ei de a gândi mi s-au părut ușor de înțeles și am putut empatiza cu… suferințele sale. Ce nu mi-a plăcut, însă, a fost întregul episod dintre George și Kenny, unul dintre studenții săi. George și-a cam pierdut orice urmă de demnitate în ochii mei, și nu am mai putut citi cartea până la sfârșit cu același entuziasm. Dar asta e doar o preferință personală. N-am ce face, dacă mă implic prea tare în poveste uneori…

original

Un alt minus care m-a deranjat a fost sfârșitul romanului. Din film nu mai țineam minte cum se termină, așa că am putut fi dezamăgită din nou, că o singură dată se pare că nu fusese de ajuns. XD Nu ofer spoilere, dar vă spun doar atât… Ținând cont de tonul cărții și de personalitatea lui George, cartea nu ar fi trebuit să se termine astfel. E ca și cum Isherwood ar fi vrut să scoată cititorii din torpoare, să-i scuture din toate încheieturile și să sublinieze încă o dată futilitatea vieții pe pământ, dar efectul a fost taman invers. A fost ca și cum aveam două piese ale unui puzzle (cuprinsul cărții și sfârșitul) care nu se potriveau de nicio culoare, indiferent cum m-aș fi străduit să le lipesc una de cealaltă.

Global, a fost o carte care mi-a plăcut și căreia i-am acordat 3 steluțe cu felicitări pe Goodreads. Mă bucur enorm că în sfârșit încep să fie traduse și la noi cărțile mai „controversate” din literatura străină! Vezi „Culoarea purpurie” (recenzia aici). Mie, personal, îmi place să citesc cât mai divers, iar uneori cele mai bune cărți sunt tocmai cele în acest gen, care te contrariază, îți pun mintea la bătaie și îți spulberă prejudecățile.

Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie „Un bărbat la singular” de Christopher Isherwood

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s