Recenzie „Culoarea purpurie” de Alice Walker

La începutul lunii octombrie am citit o carte care, în Statele Unite, a fost mulți ani de-a rândul interzisă în școli, și poate încă mai este și acum în unele locuri. Partea cu adevărat interesantă este că acest roman epistolar a câștigat Man Booker Prize și National Book Award în 1983. Această carte se numește „Culoarea purpurie”, a fost scrisă de Alice Walker, iar eu vreau astăzi să vă vorbesc un pic despre ea.

bookpic-5-culoarea-purpurie-86855
Editura Art

Apărută inițial în 1982, „Culoarea purpurie” a fost tradusă la noi abia anul trecut, în 2015, iar eu am profitat de ocazie și mi-am cumpărat-o de la Bookfest 2015, unde a fost și lansată. Auzisem despre ea foarte multe lucruri pe canalele de YouTube ale booktuberilor americani, atunci când pe la ei se organiza ceva ce se numește „banned books week” (săptămâna cărților interzise). Adevărul e că nu toți erau extrem de încântați de ea, și acum, după ce am citit-o, cred că pot ghici și de ce. Însă la acel moment, toate părerile lor nu făceau decât să-mi stârnească și mai tare interesul. Iată că am ajuns s-o citesc și eu, la mai bine de un an de când a intrat în biblioteca mea personală. Dacă mi-a plăcut? La nebunie!! Și nici măcar nu exagerez.

Culoarea purpurie” este un roman epistolar scris sub forma (evident!) unui schimb de scrisori, mai întâi din partea personalului principal, Celie, către Dumnezeu, și mai apoi între Celie și Nettie, sora mai mică a acesteia. Fiindcă tot romanul este scris la persoana I, indiferent dacă din punctul de vedere al lui Celie sau din cel al lui Nettie, nu am putut să mă distanțez prea mult de acțiune și de personaje. De fiecare dată avea loc ceva care îmi sfâșia inima și care mă făcea să urăsc faptul că totul este povestit la persoana I. Am empatizat la maximum cu personajul, deși povestea ei îmi era complet străină, și la un moment dat am realizat că tocmai în acest sentiment de empatie stârnit în inima cititorului constă talentul lui Alice Walker. Mai mult decât povestea pe care o spune, care este tulburătoare pe cont propriu, este felul în care Alice Walker a ales să spună această poveste celor care au ochi să… „citească”.

raw

Dar câteva cuvinte despre conținut… În deschiderea romanului o avem pe Celie, o fată de culoare în vârstă de paisprezece ani, care îi scrie scrisori lui Dumnezeu. Trăind într-o familie relativ săracă și dezorganizată, fata începe să fie abuzată de propriul ei tată, în timp ce mama ei este bolnavă și se topește pe picioare văzând cu ochii. Pe lângă asta, mama ei preferă să închidă ochii la abuzul pe care îl trăiește fata ei cea mai mare. Deși sună ciudat să spun asta, mi-a plăcut felul în care povestea nu este spusă în retrospectivă, ci chiar pe măsură ce se petrece. Impactul asupra cititorului este mult mai puternic și mai de durată. În fine, anii trec, iar sora mai mică a lui Celie, Nettie, crește și devine o frumusețe pe care pune ochii un bărbat mult mai în vârstă. În același timp, pe ea pune ochii și tatăl lor, iar Celie începe să se gândească cum ar putea s-o scape pe surioara ei de aceeași soartă pe care a avut-o ea. Deznodământul este că Celie ajunge să se mărite cu bărbatul mai în vârstă, iar Nettie fuge de acasă, ajungând până la urmă misionară în Africa. Însă acest lucru Celie îl află mult, mult mai târziu.

Culoarea purpurie” nu este o carte substanțială ca număr de pagini, însă abordează atât de multe teme dificile, și într-un mod atât de facil pentru cititor, încât mie personal mi s-a părut o bijuterie literară. Celie ajunge s-o cunoască pe Scumpi Avery, cântăreața de care era îndrăgostit soțul ei încă din tinerețe, și are o relație cu ea (ceva mult mai mult decât prietenie, dacă mă înțelegeți), Celie este bătută de soțul ei și batjocorită la orice pas, fiind obligată să aibă grijă de odraslele acestuia din căsnicia anterioară, Celie este ca un animal de povară îndobitocit de greutățile vieții, așteptând momentul potrivit pentru a erupe asemenea unui vulcan. O, și când se întâmplă asta, ce frumos este!

tumblr_lx09jv7vf81qaboh9o1_500

Anii curg în continuare unul după celălalt, iar Celie se schimbă încetul cu încetul datorită lui Scumpi. Femeile din viața ei suferă și ele schimbări, iar când în peisaj apare și vocea calmă și pură a lui Nettie, cartea deja o ia pe alt făgaș. În doar 280 și ceva de pagini, Alice Walker ne plimbă prin viețile oamenilor de culoare de la începutul sec. XX din Statele Unite, dar și prin cele ale unui trib numit „olinka” din Africa, la care ajunge Nettie în calitate de misionară. Statutul de „negru” este privit atât din perspectiva celor care trăiesc în mijlocul civilizației, cât și din cea a celor care locuiesc în inima junglei africane. În mod surprinzător, viziunile celor două extreme asupra vieții și tradițiilor s-ar putea să nu fie acelea la care vă așteptați voi. Autoarea punctează subtil, dar cu precizie, viciile adevărate ale societății de început de sec. XX în America.

giphy

Deși povestea este foarte greu de digerat pe alocuri, candoarea cu care Celie îi scrie lui Dumnezeu, și mai apoi iubirea de soră care se simte din cuvintele lui Nettie către Celie, fac din acest roman una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată! Singurul meu regret este că am așteptat atât de mult să pun mâna pe ea. Deși sfârșitul a fost un pic prea idealizat pentru gustul meu, nu pot să nu recunosc valoarea literară incontestabilă a acestei cărți! Iar vouă v-o recomand din toată inima! Prima jumătate este mai șocantă, însă a doua jumătate compensează din plin acest aspect. A, și dacă sunteți curioși ce înseamnă titlul cărții, nu vă spun decât atât: este o metaforă superbă la adresa existenței lui Celie și a altora ca ea!

Știți că există și o ecranizare a acestui roman? (dacă nu v-ați dat seama din gif-urile de mai sus 😀 ) A fost lansată în 1985, iar din distribuție fac parte Oprah Winfrey, Whoopi Goldberg și Danny Glover. Puncte bonus pentru regizor, care a fost Steven Spielberg! 😀

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s