Despre cărți, lene, kdramas și altele

Tocmai când credeam și eu că mi-a revenit pofta de a citi mult și de a scrie la fel de mult pe blog, iată că octombrie aproape a trecut și eu am rămas suspendată într-un „brain fart” continuu. De fiecare dată când încerc să-mi storc creierii să înlănțuiască două fraze coerente pentru a scrie o recenzie, nu iese nimic. Dar nimic! E un vid total la mansardă…

Poate că e lenea asta de miez de toamnă, când afară e mohorât și frig, iar înăuntru e cald și bine, iar mie nu-mi vine decât să mă înfofolesc în pături și să mă uit la seriale coreene. Fiindcă ioc lumină naturală, deseori prefer să dau drumul unui serial decât să pun mâna pe-o carte… Așa nu sunt nevoită să-mi omor ochii și nici să gândesc prea mult, și chiar nu mi-e rușine s-o recunosc. Câteodată mă cuprinde câte-o lene, și o silă de absolut tot și toate, încât nu vreau decât să vegetez în fața laptopului, cu mintea aiurea pe coclauri.

114433ff164b5b475f927dc3e6895ecf290de278_hq

De ce seriale coreene? Fiindcă ele sunt „my babies”! 😀 Majoritatea nu depășesc 16 episoade, sunt pline de culoare, de oameni frumoși, de veselie și de optimism. Cel puțin acelea la care prefer eu să mă uit… Fac și o burtă plină de râs, dar mă simt și mai bine dup-aia. Evit să fac paralele între ce mi se prezintă acolo și realitate, fiindcă prăpastia e imposibil de trecut, și iau totul ca atare, ca o poveste frumos spusă și pusă în scenă. Două episoade din serialul preferat, vizionate seara, la sfârșitul zilei, reprezintă încununarea cu succes chiar și a celei mai de rahat zile. Cred că puțini oameni ar înțelege acest sentiment, fiindcă mulți nu reușesc să se desprindă de problemele lor de zi cu zi, nici măcar când dorm. Stresul, lua-l-ar naiba… Dar eu mi-am impus ca timp de cele două ore să uit de absolut tot, să mă destresez complet și să mă cufund cu totul în povestea care mi se prezintă. Probabil de aceea, de cele mai multe ori, bocesc în draci atunci când se întâmplă ceva trist cu personajele mele preferate… E ca și cum mi s-ar întâmpla mie. Ei bine, cărțile rareori au acest efect asupra mea.

tumblr_mkse2yjeyh1snoguqo1_500

Dar să nu bat câmpii cu grație, totuși, mai ales fiindcă aș fi în stare să vorbesc/scriu despre kdramas tomuri întregi. Ideea e că în ultimul timp sunt ceva de genul:

62c47a2cb8ef05f32cba3b97372d75cc

De citit, tot mai citesc câte ceva, însă nu cum eram eu obișnuită. În plus, deși citesc mai puțin și mai lent, am început să dezvolt un apetit teribil pentru cărți cu subiecte dificile, profunde, care îndeamnă la multe dezbateri pe marginea lor. Oare în sfârșit mă maturizez și eu ca cititor? XD Mira-m-aș… Parcă văd că la iarnă o dau iar pe Young Adult și New Adult, și poate și niște Erotica presărată peste ele. 😛 Ce să fac, sunt într-o continuă căutare de sine, iar dispoziția mea în termeni de lectură oscilează de la o extremă la cealaltă.

Voi pățiți așa ceva? Sau sunteți cititori constanți? N-aș putea spune că trec printr-o „book slump”, dar nici nu sunt într-o formă prea grozavă… Mă rog, nu eu, ci mai degrabă creierul meu. Scrieți-mi în comentarii! 😉

P.S. Cine vrea recomandări de kdramas, să ridice mânuța! 😀

Anunțuri

6 gânduri despre “Despre cărți, lene, kdramas și altele

  1. Toată lumea trece prin așa ceva. Eu, de exemplu, am luni în care abia citesc 2-3 cărți. În general, stările de genul ma țin câteva săptămâni, nu două-trei zile. :))
    Stai tu liniștită. :*

    1. Ei, probabil simt un fel de presiune de a citi mult și de a recenza la fel de mult. Nu e tocmai okay, dar decât să ajung să citesc în silă și apoi chiar să intru într-un book slump, mai bine iau lucrurile ușurel, pas cu pas. 🙂 Mă bucur, totuși, că nu-s singura! :)) În 2015 am citit de-am spart, cărți pe bandă rulantă, dar anul ăsta a fost ceva mai domol…

  2. Doamne ce fain e când cineva vorbeşte „pe limba ta”!… deşi dacǎ depunem un minim efort e posibil noi douǎ sǎ ne înţelegem şi în coreanǎ 😀
    Eu, eu “ridic mânuţa” ptr recomandǎri! 🙂 Dar sǎ ştii cǎ o sǎ-ţi fie puţin greu. Ia sǎ vedem…sǎ fie puţin sageuk, umor, sǎ fie de calitate, addicted încât sǎ nu-l las “din ochi” pânǎ nu-l termin.

    1. Uff, dacă mă iei așa, s-ar putea să mă pierzi pe drum. :)) Eu sunt mai mult cu astea contemporane, nu prea mă uit la cele istorice. Dar dacă tot e, îți zic câteva care mi-au plăcut mie foarte mult: „Faith”, „Rooftop Prince” (e jumi-juma), „Gu Family Book”, „Queen In-Hyun’s Man”. Oricum, dacă ești fană convinsă, e posibil să le fi văzut pe toate. 😛

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s