Ce se mai citește prin „trenurile soarelui” și pe plajă

Am stat și m-am gândit îndelung ce fel de articol să mai postez pe blog, ținând cont că în ultima perioadă am fost ba ocupată cu munca, ba plecată în vacanță la mare. Da, știu, dintr-o extremă într-alta! 😀 În fine, concluzia la care am ajuns a fost că trebuie neapărat să vă împărtășesc și vouă ce-am văzut prin tren și pe plajă în materie de lecturi. Am avut parte de surprize, să știți!

Așaaa… deci eu am fost 4 zile (aproape) în vacanță în stațiunea Neptun. Știam deja că Neptunul este considerat un loc liniștit, nu foarte fițos, populat mai mult de oameni ceva mai în vârstă și familiști. O mică surpriză anul acesta mi-a fost oferită de faptul că am văzut și mulți tineri, veniți în gașcă la Neptun. Nu cu părinți, bunici, unchi, străbunici, veri de gradul II, etc. Slow clap pentru ei! Și mai uimită am fost să văd multă lume care citea pe plajă. De la vârsta adolescenței, la vârsta părului alb și nunții de aur. Not kidding! Chiar am văzut un cuplu de bătrâni, care aveau probabil în jur de 70 și ceva de ani, el citind o carte, ea o revistă sau ziar, nu mi-am dat seama exact ce era. Așa m-am bucurat, de nu pot să vă zic! Din păcate, erau prea departe de mine ca să văd titlul cărții lui. Dar vă pot spune câteva titluri pe care am reușit să le discern la alte persoane din jurul meu.

În prima zi pe plajă, adică sâmbătă, când a fost o vântoasă nemiloasă care nu ne-a lăsat prea mult timp să ne bucurăm de soare, acoperindu-l de nori, am reperat o fată ce părea să aibă până în 20 de ani care citea „Fetița cu ochi albaștri” de Michel Bussi. Cartea a apărut în 2015 la Polirom și are 408 pagini. Fata era deja pe la jumătatea cărții. Atenția mi-a atras-o prima dată coperta, cu acei norișori pe fundal albastru și roșu. S-a potrivit cam prea bine cu vremea de care aveam și noi parte pe plajă, zău dacă nu! Și cică nu este importantă coperta… 😀 Imediat am recunoscut cartea ca făcând parte din colecția Biblioteca Polirom!

În a doua zi, adică duminică, vremea a fost muuult mai frumoasă, fără niciun nor pe cer, iar eu mi-am petrecut aproape toată ziua numai pe plajă. Prin urmare, am putut observa mai multe lucruri. În dreapta mea, la câteva șezlonguri distanță, se afla un bărbat cam pe la 45-50 de ani, care citea cu nesaț o carte din vechea colecție de buzunar Nemira, din care fac parte, de exemplu, cărțile lui Marion Zimmer Bradley sau trilogia Ucenicul asasinului de Robin Hobb. Știți voi care. Nu am reușit să văd titlul, dar coperta era cu fundalul negru binecunoscut și titlul scris cu verde. Nu putem decât specula ce carte era. Însă presupun că romanul era pe gustul domnului respectiv, căci era absorbit complet de lectură și nu ridica deloc privirea din paginile cărții.

În aceeași zi mi-a fost dat să văd iarăși ceva frumos, și anume un cuplu destul de tânăr (aș spune cam 30-35 de ani), cu o fetiță de vreo 4-5 anișori, care citeau pe rând, când el, când ea. Când fetița se juca în nisip lângă ei, citeau amândoi. Când fetița voia în apă, plecau pe rând cu ea, iar cel rămas pe nisip citea. O atmosferă de armonie între ei, cel puțin din afară. Nu am reușit să deslușesc ce carte citea el, însă ea citea „Regina Maria. Ultima dorință” de Tatiana Niculescu Bran. Cartea a apărut în 2015 la Humanitas și are 184 de pagini. Iar ea părea foarte interesată de lectură, atunci când tatăl era cu fetița în apă. Un tablou care mi-a bucurat inima, mai pe scurt. 🙂

De văzut oameni care citesc cărți pe plajă, am mai văzut, însă n-aș putea să vă spun ce anume citeau, dacă era vorba de ficțiune sau de non-ficțiune. Ultimul caz pe care vi-l pot „expune”, însă, este cel al unei femei în jur de 35-40 de ani, pe care am văzut-o citind o carte (cu coperta vernil) din colecția Iubiri și destine a editurii Litera. Asta se întâmpla în trenul de întoarcere spre casă. Într-un fel, am rămas impresionată de contrastul dintre starea cărții, care era ponosită, parcă mototolită, parcă o și plouase și apoi se uscase, și atenția cu care femeia respectivă citea pagină după pagină, pierdută complet în atmosfera cărții. Părea să fi trecut de jumătate și să se îndrepte spre sfârșit. Probabil de aceea și lectura aceea avidă, lacomă chiar. O altă scenă care mi-a plăcut foarte mult.

Cât despre mine, ei bine… nu am citit extraordinar de mult. Cel puțin, nu cât m-aș fi așteptat. Dar ăsta nu e deloc un lucru rău! Înseamnă că am avut companie extrem de plăcută, că m-am simțit bine și fără cărți, și că m-am putut relaxa și doar stând și nefăcând nimic! 😀 Titlul ales de mine pentru a fi luat la mare a fost „Urgia și zorile”/The Wrath and the Dawn, prima carte din duologia cu același nume scrisă de Renee Ahdieh. Cartea a apărut anul acesta, în 2016, la editura EPICA, și are 416 pagini. Am dat gata cam o treime din ea până să mă întorc înapoi acasă, deci tot mă pot declara mulțumită. Îmi place la nebunie atmosfera orientală din carte și pot spune că a fost alegerea perfectă pentru o lectură de vacanță! Je ne regrette rien! 😀

Voi ce ați citit/citiți în vacanță? Când plecați pe undeva, ce cărți preferați să luați cu voi? I’d love to know! 😉

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s