Recenzie „Marte de foc” de Antoinette Wornik (Lumi la răspântie #2)

Exact acum un an, puneam mâna pe prima carte din seria Lumi la răspântie, intitulată „Atlantida”, scrisă de autoarea româncă Antoinette Wornik și apărută la Editura Nemira în colecția Young Adult. Dacă sunteți curioși ce părere am avut despre ea, puteți vedea aici sau aici. Concluzia ar fi că mă așteptam la mai mult și la cu totul altceva. În fine, universul Atlantidei m-a captivat oarecum, așa că atunci când autoarea m-a contactat pentru a-i face o recenzie celui de-al doilea volum, nu am putut să zic pur și simplu „nu”. Eram extrem de curioasă să văd încotro o va lua povestea. Însă, din păcate, am fost la fel de dezamăgită ca și de prima carte…

antoinette-wornik---marte-de-foc

Cu toate criticile pe care le voi aduce lui „Marte de foc” în cele ce urmează, țin totuși să-i mulțumesc din suflet lui Antoinette Wornik că mi-a trimis un exemplar al cărții spre recenzie. Oricum ar fi, ceea ce critic eu nu va fi niciodată persoana în sine, ci doar creația sa, așa că mulțumirile trebuie acordate atunci când este cazul. 🙂 Bine, acum nu vă închipuiți că aceste cărți nu sunt bune de nimic, fiindcă n-ar fi deloc adevărat! Doar că eu, în general, sunt obișnuită să citesc cărți de 4 și 5 stele pe Goodreads, iar acestora nu le-am acordat decât vreo 2.5 stele. În primul rând, am reușit să le termin de citit, ceea ce spune multe. Dacă nu-mi place o carte absolut deloc, sau dacă mi se pare execrabilă, efectiv o abandonez fără regrete. Și-așa nu este timp pentru a citi toate cărțile bune de pe lumea asta, de ce mi l-aș pierde cu un titlu care nu-mi spune nimic?! Nu? Deci primele două volume din Lumi la răspântie mi-au plăcut. Oarecum. Să vă explic.

Fiindcă „vedeta” acestui articol este „Marte de foc”, a doua carte a seriei, mă voi referi strict la ea. Primul aspect care mi-a sărit în ochi, și care m-a atras dar m-a și deranjat în egală măsură, a fost stilul de scriere. Pe de o parte, mi-a plăcut că a fost ales, elegant, chiar poetic pe alocuri, dar în același timp m-a enervat enorm să-l asociez cu un text SF. A venit ca nuca în perete. E frumos să citești o astfel de scriitură, dar când e vorba de alt gen de literatură. Când poți citi un paragraf, și apoi să închizi cartea și să meditezi trei minute la el, apoi s-o redeschizi și să repeți procesul, da, așa ar fi frumos. Dar nu când ai un text SF, lucrurile se succed cu repeziciune, tu vrei neapărat să vezi ce se petrece mai departe, dar afurisitul de limbaj poetic îți tot pune bețe-n roate! NU! Asta nu mi-a plăcut. 😦 Adică, mi-a plăcut limbajul în sine, dar nu în contextul respectiv. Dacă în „Atlantida” am avut și n-am avut probleme cu el, aici m-a deranjat cumplit!

tumblr_mypj3wmUV71rzik3go1_250

O altă chestie care m-a deranjat, și care a fost prezentă și în primul volum, a fost desfășurarea acțiunii pe o grămadă de planuri, într-un număr extrem de restrâns de pagini. Am avut senzația că am citit mai degrabă o nuvelă, decât un roman adevărat. Și nu mi-am putut da seama ce se întâmplă în roman decât pe la jumătate… Mai ales fiindcă nu apar personajele din prima carte, ci altele. Nu eram familiarizată cu nimic. Și asta IAR m-a deranjat. Deci, cam mult haos în organizarea poveștii… Sau acțiunea nu a fost dezvoltată destul. Nu-mi dau seama care se aplică cu adevărat…

Ca să închei partea cu „problemele” pe care le-am avut eu cu acest roman, trebuie să menționez inversiunile. Toate ca toate, dar inversiunile m-au făcut praf pe parcursul lecturii! Poate că acest paragraf are legătură cu primul, în care vorbesc despre limbaj, dar mi s-a părut normal să le precizez separat. Deci, OhGodPleaseNoPleaseGodNo fără inversiuni! Eu am înțeles, în sinea mea, ce a dorit autoarea să facă prin acest artificiu, dar nu, pur și simplu nu! Îngreunează lectura exagerat de mult, și nu le-am văzut rostul mai deloc! Mă repet, un text SF, mai ales unul care conține scene de acțiune foarte faine, foarte mișto descrise, NU ar trebui să sune ca o poezie în proză. Îi strică tot mojo-ul!

6358851053872299501923250908_office-gif-again

Și așa ajungem și la lucrurile care mi-au plăcut în cartea asta. Fiindcă sunt câteva, pe bune! În primul rând, se vede că imaginația autoarei nu prea cunoaște limite, întrucât personajele și lumile cu care facem cunoștință atât în „Atlantida” cât și în „Marte de foc” sunt bizare rău, nemaiasemănându-se cu altceva din ce-am citit eu sau din ce-am auzit sau văzut. Dar e un bizar atrăgător, care țese o lume în jurul tău și care te face să-ți dorești să afli cât mai multe lucruri din lumea respectivă. Dovada: nu m-am putut abține să nu citesc „Marte de foc”, deși „Atlantida” m-a cam dezamăgit. Iar când va apărea și a treia carte din serie, o voi lua cu siguranță s-o citesc, fiindcă NU POT sta așa, fără să aflu cum se încheie povestea lumilor la răspântie.

tumblr_m1obhaFXos1rn95k2o1_250

Ca să v-o spun pe aia dreaptă, am rămas impresionată și de puterea descriptivă a scenelor închipuite de Antoinette Wornik. Partea foarte bună a fost că, deși cartea n-a avut decât 100 și-un pic de pagini, pe măsură ce citeam îmi puteam imagina aproape cu lux de amănunte lumea în care trăia Eva, personajul principal. O Terra foarte evoluată, „condusă” de un supercomputer ca un megacreier, care adună conștiințele tuturor oamenilor de pe Pământ pentru a păstra pacea și siguranța locuitorilor planetei. O mașinărie numită Centaur, jumătate robot, jumătate monstru (cel puțin așa l-am perceput eu), care poate face ravagii în rândul oamenilor. Și multe altele, pe care vă las să le aflați și singuri, dacă sunteți curioși. A, și la baza tuturor acestor elemente, neamul atlanților, care veghează la buna desfășurare a cosmosului. Destul de interesant, dacă mă-ntrebați pe mine.

În concluzie, nu știu exact ce-aș putea să vă mai spun… Au fost aspecte ale cărții care m-au impresionat, dar și aspecte care m-au enervat foarte tare, de uneori îmi venea să dau cu ea de pământ. Fie ce-o fi, dacă tot am parcurs drumul până aici, cu siguranță voi citi și a treia carte din serie, atunci când va apărea. Probabil, fără să-mi dau seama, cărțile astea mi-au creat dependență! 😀

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s