Recenzie „Maestra” de L.S. Hilton

De fiecare dată când simt că a sosit momentul să scriu vreo recenzie, parcă mintea mea își dă shut down, iar degetele îmi amorțesc pe tastatură. Probabil totul pornește din creierul meu, fiindcă simt un fel de presiune de a scrie recenzii bune și adevărate în același timp. Din fericire (pentru mine), rareori se întâmplă să citesc cărți care efectiv să-mi displacă și cărora trebuie să le scriu recenzii nu chiar atât de flatante. În general, am parte de lecturi frumoase, antrenante, bine scrise.

maestra_de_l_s_hilton

Deoarece azi vorbim despre „Maestra” de L.S. Hilton, apărută de curând în noua colecție Buzz Books a Editurii Litera, mi s-a părut normal să abordez mai întâi problematica scrierii unei recenzii. Ei bine, tu îți strofoci creierii (sau nu) să scrii o recenzie cu care poți fi mulțumit de tine însuți (sau nu), iar oamenii care-ți citesc respectiva recenzie pot fi de acord cu tine, sau nu. În domeniul recenziilor, totul este subiectiv, iar părerea mea sinceră este că până și criticii literari sunt al naibii de subiectivi cu volumele pe care le critică. Fiindcă nu pot fi altfel! Zău! Acestea fiind spuse, nu vă invit să fiți de acord cu mine în ceea ce privește „Maestra” și nici măcar să-i acordați o șansă (deși ar trebui, veți vedea mai încolo de ce), ci vă invit să citiți o recenzie scrisă de mine (deci subiectivă) unei cărți pe care toată lumea „loves to hate” (iubește s-o urască). Un mic exemplu: când m-am apucat eu de roman, acum aproximativ 2 săptămâni, rating-ul ei pe Goodreads era 2.96. Astăzi, 25 mai, este 2.93. Scade, scade și tot scade. Eu i-am dat 4 stele, care mi s-au părut bine meritate. De ce? Vedeți mai jos!

Am pățit cu „Maestra” ceva ce nu pățesc niciodată. Dar niciodată! Am cumpărat-o din librărie, la preț întreg, FĂRĂ a vedea mai întâi rating-ul de pe Goodreads. Pentru mine, rating-ul utilizatorilor de pe GR este sfânt, nu cumpăr nicio carte fără a-l consulta mai întâi. În fine, ideea de bază este că, de data asta, marketing-ul și-a atins ținta. Toate acele promo-uri văzute peste tot pe Internet, toate reclamele agresive la adresa ei m-au convins s-o cumpăr atunci când am văzut-o „la ochi” în librărie. Mai ales cu acea copertă absolut senzațională (sunt fată, îmi place roșul, get over it)! Iar când am ajuns acasă, țopăind ca un iepuraș de fericire cu noua mea achiziție, și am intrat pe GR, mi-au picat plombele, cum s-ar zice. DOAR 2.96??! Am vrut s-o amân pe termen nedefinit, m-am gândit serios s-o donez bibliotecii fără a o citi, ba chiar s-o fac uitată pe-o bancă în parc, dar, culmea!, rating-ul ei foarte mic m-a făcut extrem de curioasă, așa că m-am apucat (în silă) s-o citesc.

Ca s-o zic p-aia sinceră, la început nu mi s-a părut mare scofală. Judith Rashleigh lucrează la o casă de licitații fancy shmancy (prima ca renume) din Londra, se învârte într-un cerc social destul de elitist (și snob), însă în ciuda cunoștințelor ei foarte vaste în domeniul artei, este tratată mai rău ca o secretară și pusă doar la treburi nesemnificative sau pe care nimeni altcineva nu le mai dorește. Pentru că… corupție la nivel înalt. În fine, mi s-a părut destul de credibil și am compătimit-o pe Judith, așa că am continuat să citesc. Și astfel am aflat că fata noastră are niște gusturi mai… aparte în ceea ce privește divertismentul sexual. 😀 Dar nici aici nu a fost ceva prea șocant. Așa că am tot citit. Când Judith este dată afară din cauza zelului ei în muncă (dorise să demaște un fals pe care șeful ei voia să-l dea la licitație) și se angajează la clubul Gstaad ca damă de companie, beculețele au început să-mi clipească disperate în cap și am realizat că se pregătea ceva important.

În fine, la Gstaad Judith îl cunoaște pe James, un obez morbid la vreo 60 de ani, care după ceva timp o ia pe Judith și pe prietena ei, Leanne, într-o excursie exotică. Ceva se întâmplă cu James în excursie, Judith și Leanne devin fugare, fiecare pe cont propriu, iar Judith își începe periplul „interesant” prin Europa. Își continuă rolul de damă de companie, de data asta numai pe lângă bărbați foarte bogați, de la care are numai de câștigat, în timp ce în sinea ei își pune la punct un plan complex, de a se răzbuna pe cei care i-au greșit și de a ajunge „acolo sus”, în rândurile elitei care domină lumea artei (un loc ce ea consideră că i se cuvine de drept, de vreme ce a muncit atât de mult pentru el). A, și să nu uit să menționez că Judith lasă, în urma ei, o dâră de cadavre. Nu-i așa că acum sunteți și voi curioși? 😀

Vă spun cu toată sinceritatea de care sunt în stare că mie, personal, „Maestra” de L.S. Hilton mi-a plăcut foarte mult. Nu m-a dat pe spate, așa cum au făcut-o alte cărți (de unde și cele 4 stele, și nu 5), dar mi-a oferit destule surprize și destul suspans ca să mă îndemne să citesc în continuare. Are scene de sex? Da, foarte multe! Sex murdar? Foarte! Șocant? Ținând cont că eu sunt greu de șocat, mai puțin. 😀 Are crime? Destule, și destul de detaliate. Personajul principal e interesant? Extrem de interesant! De fapt, cred că ăsta e și motivul pentru care „Maestra” mi-a plăcut atât de mult. La nivelul percepției mele, iată ce evoluție a avut Judith Rashleigh: o înțeleg, o compătimesc, o plac, mă intrigă, nu știu ce să mai cred despre ea, mă șochează, mă sperie, o plac. Cred că lucrul cu adevărat șocant din acest roman a fost faptul că Judith nu evoluează deloc ca personaj, ci pur și simplu personalitatea ei ne este revelată treptat, pas cu pas, pe măsură ce se desfășoară evenimentele decisive din viața ei. M-a speriat să-mi dau seama că așa este ea, unapologetically, și nu că așa devine din cauza evenimentelor care au loc. Este o sociopată, o anti-eroină, o nimfomană, o obsedată de control, o actriță perversă, dar Cerul mi-e martor că mi-a plăcut de ea la nebunie! Nu am putut s-o urăsc, pur și simplu! Și iată de ce cartea asta a primit 4 stele din partea mea.

Am evitat să vă spun prea multe despre intrigă ca să nu ofer spoilere. Fiecare eveniment care are loc declanșează altele, și altele, și tot așa. Acțiunea cărții e ca o pânză de păianjen, iar Judith se află fix în mijlocul ei. Însă dacă e să vă dau un sfat: așteptați-vă la ce e mai rău, și veți găsi cu siguranță ce e mai bun. Nu pot să vă recomand „Maestra” din toată inima, fiindcă știu că nu va fi pe placul multor cititori, însă eu nu regret absolut deloc c-am cumpărat-o și c-am citit-o. Iar dacă Litera va publica și celelalte cărți din serie (DA, este o serie! 😀 ), le voi lua și le voi devora pe nerăsuflate! Ceea ce vă doresc și vouă.

http://uk.makemefeed.com/2016/03/29/maestra-by-ls-hilton-review-many-shades-of-shocking-962348.html
Lisa Hilton

Până data viitoare, iată câteva citate din roman, însoțite de un interviu cu autoarea, care explică despre ce este vorba în carte. Poate vă luminează întrucâtva.

Deja știam că nu are rost să mă prefac a fi ceva ce nu eram, dar m-am gândit că, dacă devin un cameleon suficient de bun, nimeni nu s-ar gândi să mă întrebe despre mine. (…) De cele mai multe ori când chiuleam de la cursuri luam un autobuz către centru pentru a vizita Sala de Lectură Picton de la Biblioteca Centrală, sau Galeria de Artă Walker, pentru că locurile acelea îmi inspirau ceva în plus pe lângă frumusețile pe care le conțineau. Erau civilizate. Și să fii civilizat însemna să ai cunoștințe despre lucrurile potrivite. Oricât s-ar preface lumea că asta nu contează, este adevărat. Negarea acestui lucru este o idee la fel de prostească precum aceea că frumusețea nu contează. Și, pentru a ajunge printre lucrurile potrivite, trebuie să fii printre oamenii care le dețin.

***

Am vrut să îi spun totul. Am vrut să îi spun despre James, Leanne, despre tot. Am vrut să îi spun despre Dave, că o făcusem pentru că Dave își pierduse locul de muncă, dar nu ar fi fost adevărat, și cumva asta conta. Am vrut să îi spun despre cum e să fii în afară, despre cum e să te simți prins în cursă, pentru că, indiferent cât de inteligent și frumos erai, nu exista nici un loc în lume pentru o persoană ca mine. Dar nici asta nu era adevărat.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s