Life Update #2

Fără să-mi dau seama, viața mea s-a mai schimbat o țâră. N-aș putea spune că e o schimbare pe care mi-am propus-o neapărat, dar simt că ea a avut loc cu siguranță. Prin urmare, e posibil să postez mai rar pe blog (dacă nu v-ați dat seama deja) sau chiar deloc. Cărți continui să citesc, fiindcă nu-mi pot imagina viața fără ele, dar nu mai am acel imbold de a vorbi în detaliu despre ele. Presiunea de a scrie o recenzie bună îmi cam mânca ficații în ultima perioadă, așa că am făcut lucrul pe care orice om normal l-ar fi făcut: am fugit. Nu am mai scris nicio recenzie, iar pe Goodreads m-am mulțumit să scriu doar câteva cuvinte pentru fiecare carte terminată.

Acum, dacă mă întrebați, nu știu ce să vă răspund. Poate că… nu am stofă de blogger literar. Poate că m-am mai maturizat puțin și nu mai simt nevoia să mă refugiez în blog. Fiindcă pentru mine asta era, un refugiu. Plus că, în țara noastră, există o multitudine de bloggeri literari care scriu mișto, despre diverse genuri de cărți, așa că eu nu sunt decât un punct insignifiant pe această „hartă” digitală. Iar asta nu reprezintă cine știe ce motivație.

Nu, pentru mine blogul a fost un refugiu, o safehouse care m-a apărat de foarte multe gânduri și sentimente negative. Am lăcrimat scriind postări, am râs scriind postări, m-am revoltat scriind postări. Dar poate a venit momentul să nu mai scriu postări. Fiindcă efectiv simt că nu mai am ce spune (adică ceva ce să nu fi fost spus deja de altcineva). În ultimul timp, am început să am alte îndeletniciri, care mă fac să mă simt o parte din realitate. Cărțile sunt faine, doar că asupra mea au avut un efect de imersie, care ulterior mi-a aruncat în aer „podurile” către viața reală. Deveneam atât de implicată în poveștile pe care le citeam, încât aceea de acolo părea realitatea pentru mine. Nu viața de zi cu zi. Iar o atitudine de genul acesta, la vârsta mea, e otravă curată.

Așa că am început să merg la sală. Am început să fac lucrurile pe care le fac și alte femei. Am reînceput să devin interesată de make-up, de nail art, de corpul meu, de toate aceste lucruri care acum jumătate de an mi se păreau atât de superficiale (după ce mai fusesem înnebunită după ele o dată, mai demult). Vedeți voi, eu nu sunt superwoman sau supergirl. Nu pot face și x și y și z. Atenția mea se poate concentra numai asupra unei singure porțiuni a vieții. Dacă merg la sală și încerc să mănânc și să beau cât mai sănătos, e cumva clar că cititul va avea de suferit. Nu-l mai pot face în doze nebunești, așa cum am făcut-o până acum. Devoram cărțile ca pe junk food. Acum le parcurg mai greu, cu pauze mari între „doze”. Am sentimentul că dacă vreau să fiu moderată, trebuie să fiu moderată în absolut tot ce fac. E de ajuns ca o singură rotiță a mecanismului să se îndoaie, că apoi tot mecanismul se duce naibii.

Mi-am zis să vă adresez doar câteva vorbe despre activitatea mea (sau mai degrabă lipsa activității mele) de pe blog, ca să înțelegeți și voi ce e cu mine, dar iată că am înșirat o întreagă tiradă care probabil deja v-a plictisit de moarte. Gomenasai! N-a fost intenția mea. 🙂 Also, nu vă pot spune când va fi următoarea postare de pe blog. Poate mâine, poate niciodată. Dar sper, totuși, că veți (re)citi cu plăcere articolele pe care le-am scris până acum. Ele vor fi mereu acolo, disponibile privirii voastre.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s