Recenzie „Neverland” de Radu Găvan

Acum un an, cam prin aceeași perioadă, scriam o recenzie unui roman de debut care mă bulversase complet și care-mi schimbase total părerea despre noua generație de scriitori români: „Exorcizat” de Radu Găvan. Mă așteptasem să fie un roman cu și despre demoni, și fix despre asta și fusese, numai că demonii lui Găvan erau cei interiori, mult mai greu de exorcizat, dacă mă întrebați pe mine. Puteți citi aici recenzia mea, dacă nu ați făcut-o deja. Anul acesta, în noiembrie, Radu Găvan și-a lansat cel de-al doilea roman din cariera de scriitor, „Neverland”, iar eu am avut marele noroc să primesc un exemplar cu autograf chiar de la autor, ceea ce puteți vedea și mai jos. Țin să-i mulțumesc pe această cale pentru generozitatea de care a dat dovadă!

Coperta_Neverland_Radu-Gavan

IMAG1887

Nu credeam că acest tânăr autor român, aflat abia la cel de-al doilea roman al său din carieră, mă poate da peste cap și mai tare decât m-a dat cu „Exorcizat”, dar uite că a fost posibil. „Neverland” este o carte subțirică (doar 176 de pagini!), însă în paginile ei cuprinde atât de multe teme sensibile și abordează atât de multe subiecte delicate, încât nici nu știu de unde să încep a-i scrie o recenzie. Cred că voi începe, totuși, prin a spune că i-am dat 5 stele pe Goodreads, iar dacă sistemul mi-ar fi permis, i-aș fi dat chiar 10, fără nicio urmă de îndoială! „Neverland” a făcut pentru mine ceea ce „Exorcizat” nu prea a reușit să facă: m-a făcut să anticipez cu nerăbdare următoarele scrieri ale lui Radu Găvan, fiindcă de abia acum am realizat că acest scriitor se află pe drumul cel bun, în plină ascensiune, în lumea literaturii române contemporane. Nu mă credeți? Convingeți-vă citind mai jos.

Neverland” tranșează cu sinceritate și cu un realism deconcertant relația dintre părinți și copii, aspect care poate fi intuit cu ușurință și din imaginea de pe copertă. Deși este tema principală a romanului, aceasta nu este nici pe departe singura, întrucât Găvan a reușit în această carte să surprindă realitatea vieții de zi cu zi a unui părinte singur așa cum puțini autori reușesc s-o facă. Rămas singur după moartea soției sale, Anton, profesor de litere la o universitate particulară, încearcă să-și ducă mai departe zilele măcinat, pe de o parte, de grija față de fiica sa Letiția, în vârstă de doar 5 ani, și sentimentul de vină pe care-l poartă față de soția sa decedată, Magda. La fel ca și personajul principal din „Exorcizat”, Anton este un personaj complex, extrem de bine construit, care poate fi asemuit oricăruia dintre noi: zi după zi se luptă cu demonii săi interiori și cu dorințele sale conflictuale, totul în speranța de a-i oferi Letiției un viitor mult mai bun decât viața pe care cei doi o duc în prezent. Rămași singuri în garsoniera sufocantă dintr-un cartier mizer al Bucureștiului, tatăl și fiica încearcă, fiecare în felul său, să depășească durerea provocată de dispariția soției și respectiv a mamei. Anton conștientizează faptul că venitul său modest nu-i va permite niciodată să-i ofere Letiției viața pe care aceasta și-ar dori-o, iar Letiția devine din ce în ce mai însingurată și mai melancolică, un lucru extrem de trist pentru un copil de 5 ani.

În cartierul plin de gunoaie, de boschetari și de bețivi, un om se află deasupra celorlalți în ceea ce privește averea: Luis, zis și Porcu’. Printr-un concurs al împrejurărilor, Anton ajunge să lucreze pentru acesta, meditându-i băiatul cel mare pentru a deveni scriitor. Dându-și seama că băiatul nu are talent scriitoricesc, Anton se simte strâns ca într-un laț și conștientizează faptul că în curând va trebui să facă o alegere, iar oricare va fi aceea, consecințele vor fi grave. Lumea interlopă în care pășește îl face să vadă viața ca printr-un geam crăpat, distorsionându-i valorile și principiile, singurul gând coerent care îi bântuie mintea fiind doar faptul că trebuie să-și protejeze fiica cu orice preț.

În paralel, o altă poveste se desfășoară sub ochii cititorului, și una destul de șocantă: un băiețel de doar șapte ani se luptă cu traumele provocate de abuzul din partea tatălui, sub ochii înlăcrimați, dar în ultimă instanță indiferenți, ai mamei sale. Prezentate în paralel, cele două povești despre relația părinți-copii au ajuns să mă marcheze, mai ales prin contrastul țipător pe care-l creează. Tocmai această narațiune în paralel m-a făcut să trăiesc cu sufletul la gură fiecare paragraf, așteptându-mă la fiecare pas să dau peste ceva șocant. Deși „Neverland” nu este un roman de acțiune, tensiunea pe care Radu Găvan o creează cu fiecare secvență este palpabilă, iar lectura acestei cărți s-a asemănat, pentru mine, cu vizionarea unui thriller psihologic. Aproape fiecare capitol m-a dărâmat, ca apoi să mă ridice de pe jos și să mă consoleze, numai ca apoi să mă dărâme iar. „Neverland” a fost o adevărată experiență, care pe de o parte m-a epuizat, dar pe de cealaltă parte m-a lăsat cu gura căscată. Mă repet, nu m-aș fi așteptat la ceva și mai și decât „Exorcizat”, dar uite că cititorul (destul de experimentat) din mine a fost, încă o dată, făcut K.O. de acest autor!

Pentru cei familiarizați cu stilul lui Găvan, vă pot spune că și „Neverland” are parte de destule scene dure, violente, care scot la iveală tot ce poate fi mai rău și mai putred în sufletul unui om. Însă marele adaos pe care l-a adus acest roman este că violența se îmbină atât de bine cu tandrețea, încât rezultatul este ca o pânză dintr-o bucată, fără cusături vizibile, deși autorul, și chiar și cititorul, știe cu siguranță că pânza respectivă e formată din petice. Mie, personal, „Neverland” mi s-a părut un puzzle psihologic foarte bine realizat, iar imaginea rezultată este o panoramă extrem de clară a realității cu care mulți dintre noi se confruntă zi de zi. O panoramă pe care te simți obligat s-o privești în toată „splendoarea” ei, dar pe care ai prefera s-o ignori în majoritatea timpului. Ce mai, mi-a plăcut la nebunie acest roman, și vi-l recomand cu toată experiența mea de cititor pe care o am la activ! Vă va uimi, vă va oripila, vă va șoca, dar mai ales, vă va forța să priviți lucrurile exact așa cum sunt ele, și nu cum ați vrea voi să fie. Anton vă va învăța acest lucru, sunt sigură!

De unde puteți cumpăra cartea:

HERG BENET

ELEFANT

Citate care mi-au plăcut:

„Când te-am pierdut? Când am trecut de la două trupuri, împletite într-un somn dulce, la două limbi șuierătoare prinse într-un dans al micilor războaie și, mai apoi, două spinări ce se priveau mute, în timp ce noi dormeam în continuare în același pat? Când s-a așternut această crustă peste inimile noastre?” (pag. 76)

„Și mai era chestia aia otrăvită cu <<mi-am pierdut tinerețea cu tine!>> Niciun copil n-ar trebui să audă că le-a irosit tinerețea părinților. Este pur și simplu atât de greșit.
(…)
Pe când mă gândesc la părinții mei, figurile lor sunt fum și se destramă, dar zidul dintre mine și ei rămâne viu și pulsează mai dureros ca oricând. Oamenii reci nu ar trebui să aibă copii.” (pag. 87)

„La început stăteam pe scaune diferite, în trenuri diferite. Apoi am ajuns în același tren. Apoi pe același scaun, unul în brațele celuilalt. Încetul cu încetul am alunecat, am mai rămas un timp lipiți, apoi ne-am prelins pe scaune alăturate, pe nesimțite am lăsat toate lucrurile mici să își facă loc între noi și, spre sfârșit, ne-am mai privit încă o dată cu ochi goi, din colțuri diferite, după care ne-am întors privirile și ne-am amestecat în mulțime.” (pag. 97)

„Trenul gonește prin noapte. Privesc spre luminile îndepărtate ce se pierd rând pe rând prin fața ochilor mei. Chipul mi se reflectă în geam și îmi revelează trăsăturile unu străin ce călătorește cu mine. În mine. <<Cine ești?>> Întind mâna spre figura străinului și el îmi zâmbește înapoi. Îi mângâi obrazul rece și îl privesc în ochi. Mai e ceva din mine acolo.” (pag. 150-151)

Voi ce autori români din noul val ați citit recent și v-au plăcut? Ați citit ceva de Radu Găvan? Ce părere ați avut? Let me know in the comments! Șiii… LA MULȚI ANI, ROMÂNI! 😀

Anunțuri

5 gânduri despre “Recenzie „Neverland” de Radu Găvan

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s