Mini-recenzii (I)

Am amânat prea mult timp momentul ăsta, momentul recenziilor. Parcă mi-a fost frică de ceva anume. Iar am trecut printr-o perioadă în care m-am îngropat în cărți (doar metaforic, de data asta), neglijând cu nesimțire postările de pe blog, și iar am simțit nevoia să internalizez absolut tot, fără a lăsa ceva să se vadă la exterior. I do that sometimes. De fapt, mai tot timpul, dacă stau bine să mă gândesc. În fine, ideea e că am încheiat luna august cu un mare BANG, reușind să-mi depășesc propriul record în materie de cărți citite într-o singură săptămână: 7 bucăți! 7!! E chiar funny, dacă stau bine să mă gândesc. I have no life.

Trecând mai departe (și peste acest mic moment de umflat în pene), am hotărât să abordez problema în alt mod: în loc să scriu câte o recenzie interminabilă pentru fiecare volum în parte, vreau să scriu mini-recenzii și să le grupez în aproximativ 3 postări. E mai bine și pentru mine, dar pun pariu că și voi veți prefera acest format. Va fi mai ușor de parcurs și de digerat. 😉 Să începem, așadar.

De la ultima recenzie de pe blog („Delicatețe” de David Foenkinos), am mai citit un total de 13 romane și 2 reviste de benzi desenate. Voi începe cu comics-urile.

DSCN3351
Din „Abația”
DSCN3353
Din „TFB”

De la Inmedio am luat numerele 2 din „Abația” și „Tinerețe fără bătrânețe”, apărute undeva pe la jumătatea lunii iulie. Ceea ce înseamnă că pe la jumătatea lui septembrie va apărea numărul 3 din fiecare. Yay! 😀 „Abației” i-am dat 4 steluțe pe Goodreads, motivul principal fiind că grafica nu prea este pe gustul meu. E puțin cam fragmentată și pe alocuri greu de urmărit. În schimb, povestea face toți banii și chiar mă bate serios gândul să fac rost de cărțile din seria cu același nume, scrise de Dan Doboș, și să le „devorez” una după alta. Dar asta poate la anul, fiindcă acum am o listă cu titluri to-be-read de-mi vine să-mi iau câmpii. Lui „TFB” i-am dat în continuare 5 stele, ca și primului număr, fiindcă le merită din plin! Grafica este foarte frumoasă, povestea devine din ce în ce mai interesantă (nu am crezut că o reinterpretare SF a basmului omonim o să mă captiveze atât de tare, dar uite că acum sunt fană convinsă!), iar personajul Panza mă amuză de absolut fiecare dată când apare, cu poveștile lui din vremuri străvechi. Nici Amatheus nu e de ignorat, mai ales fiindcă am văzut ceva character development de la începutul primului număr la sfârșitul celui de-al doilea număr. Sunt extrem de curioasă să văd cum continuă povestea! Nu știu dacă mai e nevoie să vă zic, dar recomand din tot sufletul meu aceste două benzi desenate autohtone! N-aș fi crezut niciodată că o să-mi placă atât de mult… dar știți vorba aia, never say never! 😀

pierre-si-jean-3dVă promiteam la un moment dat o recenzie pentru „Pierre și Jean” de Guy de Maupassant. Ei bine, fiindcă romanul este extrem de mic la numărul de pagini, m-am gândit să-i scriu mai degrabă o mini-recenzie, care să includă, totuși, absolut tot ce am de zis cu privire la el. După cum zice și titlul, intriga este construită în jurul relației tensionate dintre doi frați, Pierre și Jean, care se deșiră complet atunci când Jean primește vestea că un bun prieten de familie de-al părinților lor i-a lăsat toată averea sa. Ei bine, deși ambii frați îl vizitau frecvent pe bărbat și erau tratați în mod egal de acesta, Pierre începe să-și pună întrebări cu privire la această moștenire apărută din senin. În contextul în care ambii frați își puseseră deja ochii pe o frumoasă văduvă, vecină de-a lor, curtând-o mai mult sau mai puțin subtil, în contextul în care Pierre este fratele mai mare și consideră că el ar trebui să-și facă mai întâi o situație, în care Jean a fost dintotdeauna tratat cu mai multă afecțiune și blândețe de către părinți, relația tensionată dintre cei doi frați cunoaște o ruptură definitivă atunci când vestea despre moștenire este primită în casa lor. Fără să-și dorească acest lucru, Pierre începe să simtă o gelozie și o invidie bolnăvicioasă față de Jean, iar treptat gândurile sale se îndreaptă spre colțuri și mai întunecate, în care se fac legături între decedat, Jean și mama celor doi frați. Romanul nu excelează prin acțiune sau răsturnări bruște de situație, ci printr-o analiză psihologică fină și pătrunzătoare a modului în care Pierre internalizează toate informațiile pe care le află sau le bănuiește despre mama sa, despre fratele său, și chiar și despre decedat. M-aș aventura să spun că „Pierre și Jean” este un roman semi-psihologic, în care accentul cade nu pe situații de genul „from rags to riches” (schimbări ale statutului social și efectele acestora asupra personajelor), ci mai degrabă pe procesele psihologice ale personajului principal, în acest caz Pierre. Fără alte adăugiri plictisitoare, vă spun cu mâna pe inimă că această cărticică mi-a plăcut foarte mult, și că o recomand cu mare căldură!

DSCN3361Mai departe, nu știu dacă știți, dar am început să lucrez la un proiect foarte interesant pentru Semne Bune, despre literatura polițistă românească și, în special, despre cel mai titrat autor român contemporan de romane polițiste: George Arion. Așa se face că am citit volumul „Anchetele unui detectiv singur”, o colecție de 99 de povestiri care îl au în centru pe „detectivul singur”, anonim pe tot parcursul cărții, care, alături de partenerul său Miron Stratilat, rezolvă tot felul de crime, mistere, etc. Pot spune că mi-a luat ceva timp să termin tot volumul, fiindcă scrisul e destul de mic (cu toate că formatul cărții e de buzunar), dar nu regret absolut deloc că l-am citit! Fiecare povestire are un „schepsis” care te lasă cu gura căscată, iar pe alocuri întâlnești un umor care pur și simplu nu te poate lăsa indiferent și… nezâmbitor. 😀 Partea bună a acestui volum este că poate fi parcurs atât de fani ai genului crime/mystery/thriller, cât și de neinițiați în proza detectivistă. „Anchetele unui detectiv singur” vă va distra, vă va uimi, vă va captiva, și la sfârșit garantez că veți dori să „atacați” și alte texte scrise de Arion. Dacă „Atac în bibliotecă”, „Insula cărților” sau „Cameleonul” sunt feluri principale, atunci „Anchetele…” este un aperitiv extrem de delicios!

atlantidaUltimul titlu pe care îl voi prezenta în postarea de astăzi este „Atlantida” de Antoinette Wornik (pseudonimul literar al autoarei românce Roxana Vornic, profesoară de limba și literatura română), apărută în 2014 la Nemira. Am avut parte de o experiență… interesantă, să-i zicem, citind acest roman SF/fantasy pentru tineri. Când am cumpărat cartea, habar nu aveam că autoarea este româncă, iar când am aflat, m-am bucurat enorm. De ce? Pentru că în general editurile preferă să împingă în față autori străini, în detrimentul celor autohtoni. Dar avem și noi scriitori de fantasy faini, care merită toată atenția, sunt absolut sigură de asta! HOWEVER, pentru mine cel puțin, „Atlantida” a fost o dezamăgire. Ori am avut eu așteptări prea mari, ori… nu știu ce s-a întâmplat, dar cartea nu mi-a plăcut atât de mult cât aș fi vrut. Să mă și explic.

După cum zice titlul, în carte chiar este vorba despre Atlantida, insula mistică scufundată în mare în vremuri străvechi, luând cu ea o cultură presupusă a fi foarte bogată și avansată. Autoarea, însă, reinterpretează acest mit al Atlantidei, construind o lume complet diferită, complet fantastică, populată de niște ființe aflate la un nivel intelectual și spiritual mult superior oamenilor. Intriga e în felul următor: atlanții răpesc din când în când reprezentanții cei mai de seamă ai civilizațiilor avansate din univers („de seamă” referindu-se la capacitatea acestora spirituală și intelectuală, nu la realizările sociale sau financiare) și le trasează anumite coordonate pe care aceștia să le urmărească în vederea îmbunătățirii propriei lor culturi, atunci când se vor întoarce înapoi acasă. Povestea e mult mai complicată de atât, dar asta vă pot spune eu în câteva vorbe mai simple. Personajul principal al cărții, Peter, descoperă la un moment dat că și el a luat contact cu atlanții și că a petrecut o bună bucată de timp sub ape, în lumea lor, unde i s-a spus că va veni o vreme în care va trebui să lupte pentru planeta sa, pentru a o salva de la distrugere. Ce și cum, vă las pe voi să descoperiți, dacă sunteți curioși, însă nu pot să închei această discuție fără să-mi vărs oful legat de acest prim volum din seria „Lumi la răspântie”. Deși scriitura mi s-a părut fluidă, elegantă, chiar demnă de un autor mai experimentat, povestea în schimb m-a lăsat cu buza umflată. Nu e vorba că nu se întâmplă nimic în carte, ci dimpotrivă, se întâmplă prea multe! Există prea multe elemente băgate laolaltă într-o singură poveste, încât la un moment dat începi să-ți pierzi interesul pentru a mai urmări rolul fiecărui element în parte. Prima jumătate se concentrează pe aspectul fantasy, când Peter se află în lumea atlanților și are parte de tot felul de experiențe aiuritoare (nu folosesc termenul ăsta cu conotație negativă, ci chiar așa mi s-au părut, aiuritoare), pe care tu, ca cititor, le urmărești cu greu și nu prea reușești să le vezi importanța, iar a doua parte este un vârtej de acțiune, în care Peter și echipa sa de cercetare încearcă să pună capăt amenințării la adresa întregii planete Pământ. To put it bluntly, prima jumătate pare desprinsă dintr-o carte „weird fiction”, iar a doua jumătate dintr-un roman de Dan Brown. Puse laolaltă, cam iese o varză. Îmi pare rău pentru această serie, ar fi avut potențial de bestseller, însă toată această aglomerare de idei, de concepte, de mituri, m-a „confuzat” și m-a dezamăgit. Totul e pe repede înainte, cică există și o povestioară de dragoste pe acolo, pe undeva, dar și aia e ciudată rău, iar personajele sunt atât de reci și de distante, încât n-am putut să empatizez cu niciunul dintre ele. I-am dat 3 stele pe Goodreads fiindcă am apreciat volumul de cunoștințe al scriitoarei, precum și stilul de scriere, dar povestea a fost un mare NU pentru mine. Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Revin în curând cu partea a II-a a mini-recenziilor. Așteptați-vă la mult entuziasm, o revărsare de laude și milioane de fluturași în stomac! ❤

Ciao ciao!

idiva_035

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s