Recenzie „Delicatețe” de David Foenkinos

Dears, revin cu o nouă recenzie pe blog, așa că… yay! 😀 Weekendul ăsta e unul leneș, în care mi-am propus să mă odihnesc, să-mi liniștesc creierii și să mă las furată cât mai mult de „microbul” lecturii. Că doar sunt ultimele 2 zile de read-a-thon, nu? Iar eu mai am atât de recuperat, că mi se face rău numai când mă gândesc… În fine, cât voi putea termina, va fi de ajuns. Intenția a contat. 😀 Dar să revenim la recenzia de astăzi. Vă prezint impresiile mele despre romanul „Delicatețe” de David Foenkinos, apărut în 2013 la editura Nemira în colecția Damen Tango. Enjoy!

0_2185După cum v-am spus și acum două postări, săptămâna asta am participat (și încă particip) la maratonul de lectură Summer Read-a-thon (10-16 august). Ei bine, prima carte din cadrul maratonului, pe care am reușit s-o termin, a fost „Delicatețe” de David Foenkinos, publicată în original în 2009. Aceasta este a opta carte scrisă de Foenkinos, și s-a bucurat și de o ecranizare de succes în Franța (2011), cu Audrey Tautou și François Damiens în rolurile principale. Bineînțeles, acum că am citit cartea, urmează și filmul! Abia aștept, mai ales fiindcă Tautou este una dintre actrițele pe care le îndrăgesc cel mai tare! Anyway, pot spune, înainte de a intra de-a binelea în subiectul cărții, că mi-a plăcut la nebunie atmosfera din roman, care s-a potrivit de minune cu povestea țesută de Foenkinos. După cum spune și titlul, cartea emană „delicatețe” prin toți porii, se aseamănă unei cești de cafea cu lapte, scorțișoară și frișcă, este un adevărat deliciu! În ciuda lucrurilor triste care se petrec între paginile ei, în ciuda personajelor ciudățele, în ciuda chiar și a poveștii de dragoste aparent neverosimile dintre Nathalie și Markus, cartea m-a încântat peste măsură prin impresia de rafinament subtil franțuzesc pe care o lasă în mintea și sufletul cititorului. Dacă o veți citi (ceea ce vă recomand cu mare căldură!), veți vedea despre ce vorbesc. 😉

Delicatețe” se deschide printr-o poveste de dragoste foarte frumoasă, dar destul de banală, dată fiind experiența comediilor romantice hollywoodiene ale ultimilor ani. Nathalie și François se întâlnesc pe stradă, din întâmplare (dragoste la prima vedere, cică), iar François o abordează pe Nathalie așa cum orice protagonist swoon-worthy al unui film romantic ar aborda-o pe protagonistă: cu întrebări mici, dar inteligent plasate. După nici 30 de secunde, François o face pe Nathalie să râdă, iar de acolo se înfiripă frumoasa lor poveste de dragoste. Formând un cuplu aproape perfect, fiind amândoi arătoși și inteligenți, François și Nathalie ajung să fie invidiați chiar și de cei mai apropiați dintre cunoscuții lor. Astfel se scurg doi ani, după care cei doi se căsătoresc. Fericirea lor conjugală mai durează încă cinci ani, după care inimaginabilul se petrece: François moare. Plecat la alergarea de dimineață, într-o frumoasă zi de duminică, François este accidentat mortal din cauza neatenției lui. O moarte banală, care pe Nathalie o seceră trup și suflet.

david-foenkinos-sera-present-jeudi-a-montpellier-pour_548840_510x255
David Foenkinos

Aș putea spune că de aici începe cu adevărat romanul… Învățând treptat cum să se împace cu moartea dragostei vieții ei, Nathalie trece printr-o perioadă depresivă, din care nu-și aduce aminte mare lucru, după care se îngroapă complet în muncă. Astfel, devine un om de bază în compania ei și reușește să fie avansată. Chinuindu-se să respingă într-un mod cât mai civilizat avansurile șefului ei, Charles, care este îndrăgostit de ea până peste cap încă de când a angajat-o, Nathalie ajunge până la urmă să îi spună clar în față lui Charles că ei doi nu vor putea fi niciodată împreună. Charles înțelege, iar concluzia logică este promovarea lui Nathalie la alt etaj, în alt birou, unde șeful său nu poate da peste ea în orice minut al zilei. Prin urmare, Nathalie devine șefa unui grup de 6-7 persoane, printre care se numără și Markus Lundell. Acesta este suedez de origine, venit în Franța pentru a scăpa de atmosfera sufocantă de acolo și de stigmatul unei vieți de „loser”, pe care colegii de școală i-l puseseră pe rând, de la primară până la liceu. Iar de aici, dragi cititori, lucrurile devin cu adevărat interesante! 😀

la-delicadeza_56577Nu vreau să dezvălui prea multe, însă vă spun doar atât: așa cum dragostea dintre François și Nathalie este verosimilă, este dragostea pe care o întâlnim în toate comediile romantice americane din ultimii ani, în care atât ea cât și el sunt frumoși și de succes, ei bine, dragostea dintre Nathalie și Markus este orice, numai obișnuită și previzibilă nu. Mi-a plăcut la nebunie întorsătura pe care au luat-o lucrurile (ei bine, nu citisem nicio recenzie despre „Delicatețe” înainte de a o citi, și nici nu văzusem trailer-ul filmului) și mi-a plăcut la nebunie de Markus! Deși este descris ca un tip cu o înfățișare ce tinde spre dezagreabil, și deși este awkward în situații sociale, Markus are un umor foarte subtil, foarte ciudat, deloc bombastic, dar care pe Nathalie o farmecă și o face să se simtă confortabil în prezența lui. Nathalie descoperă că Markus este cam singura persoană care o face să se simtă așa de bine, fără a o face să se simtă vinovată că-l uită pe François, și astfel nici nu e de mirare cum sentimentele dintre ei doi cresc și tot cresc.

Prefer să nu povestesc toată cartea (deși sunt al naibii de tentată s-o fac! 😀 ), așa că vă las, spre sfârșit, cu cele mai puternice impresii pe care mi le-a făcut: stilul lui Foenkinos mi s-a părut combinația ideală între comercial și liric – am putut urmări cu ușurință povestea, dar în același timp nu am putut să nu-mi pun întrebări pe măsură ce avansam cu lectura – iar personajele m-au încântat peste măsură! Deși la începutul cărții Nathalie pare a fi un stereotip, totuși există mai multe fațete ale personalității ei care ies la iveală pe măsură ce povestea dintre ea și Markus se „întețește”, și, deși Markus este ciudat și înfipt bine într-o viață bazată numai pe rutină, umorul și inteligența sa ies la suprafață și strălucesc atunci când Nathalie se află prin preajmă. Poate părea cheesy, dar ador poveștile (fie ele fictive sau adevărate) în care Ea și El reușesc să scoată la iveală tot ce e mai bun din celălalt, în care cei doi se completează și își valorifică reciproc calitățile. Stați fără grijă, există și cotituri pe parcursul romanului, și tocmai de aceea nu vă pot garanta un happy end. Sau pot? 😀 Depinde ce înțelege fiecare prin happy end. Cred că nu vă rămâne decât să citiți cartea și să-mi spuneți părerea voastră aici. Vă aștept!

Voi ce mai citiți în prezent? E un week-end călduros, așa că eu, nici mai mult, nici mai puțin, mă visez fix așa:

BHJMDB Woman in hammock on island holiday reading paperback book

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s