Recenzie „Toate acele locuri minunate” (All the Bright Places) de Jennifer Niven

Am stat și am meditat destul de mult dacă să scriu o recenzie adevărată, ca la carte, sau una formată din gif-uri. Fiindcă au trecut câteva zile bune de când am terminat de citit „All the Bright Places”, iar sufletul tot mă doare când mă gândesc la cartea asta. Simt că nu prea pot să leg multe cuvinte. Dar o să încerc. As always.

2811_d81ebf74
Click pentru a cumpăra cartea în română!

all-the-bright-places-jkt

Ce mai, această carte m-a impresionat la culme și m-a făcut să-mi dau seama că literatura Young Adult poate fi al naibii de bună și al naibii de dureroasă! Dacă până acum eram obișnuită cu romane YA precum „Anna și sărutul franțuzesc”, „Eleanor & Park” sau „Roșu de rubin”, în „All the Bright Places” de Jennifer Niven am descoperit o latură complet nouă și absolut fascinantă a acestui gen de literatură, care cu siguranță vă va atrage și pe voi în mrejele ei!

Inițial am vrut să scriu recenzia asta numai în engleză, fiindcă romanul nu a fost tradus în română, daaar… am văzut ceva pe Facebook care m-a bucurat fără măsură! Editura TREI va scoate traducerea în română a acestei cărți cu titlul „Toate acele locuri minunate” chiar acum, în 2015! Sau cel puțin așa apare în catalogul cărților în curs de apariție de pe site-ul Bibliotecii Naționale. Așa că nu am putut să ratez ocazia să vă fac de pe acum să fremătați în anticipație până la data apariției acestei cărți minunate! 😀

All the Bright Places” a fost recomandată ca o lectură perfectă pentru cei care vor să înțeleagă cum „funcționează” mintea unui adolescent, mai ales cea a unui adolescent cu probleme mintale.

…a girl who learns to live from a boy who wants to die.

Deși se spune (eronat, după părerea mea) că acest roman ar fi o încrucișare între „Sub aceeași stea” și „Eleanor & Park”, și deși ambele cărți mi-au plăcut enorm de mult atunci când le-am citit, pot spune cu sinceritate că „All the Bright Places” se află la un cu totul alt nivel din punct de vedere al poveștii. Scriitura este poetică pe alocuri, brutal de sinceră în alte locuri (dar tot timpul captivantă), însă povestea este cea care îți strânge inima ca în chingi și te face să simți tot ce e de simțit. Feel all the feels, gen. Și partea cea mai bună a acestei cărți este că povestea e al naibii de reală! E o poveste de viață care ți se poate întâmpla ție, prietenului tău cel mai bun sau chiar unui necunoscut, dar care niciodată, absolut NICIODATĂ nu te va lăsa rece. Dar să mă explic…

giphy

Theodore Finch este un băiat de 17 ani care, de câțiva ani încoace, își tot imaginează feluri diferite în care își poate pune punct vieții. În mod bizar, în majoritatea timpului este destul de optimist, sau cel puțin așa pare. Așa se face că într-o zi de ianuarie, imediat după începerea școlii după vacanța de iarnă, Finch descoperă că în turnul școlii unde se află el, contemplând dacă să se arunce sau nu, se mai află și o fată, Violet Markey, una destul de populară, frumoasă și admirată de colegii ei. Până la urmă, Finch este cel care o convinge și o ajută pe Violet să își revină în fire și să treacă înapoi în siguranță de pe marginea turnului. Ironic, dacă stai să te gândești. Nici Finch nu se aruncă, desigur, că altfel nu ar mai fi existat cartea.

În urma acestei întâlniri, Finch și Violet încep să se cunoască mai bine, Finch începe să se țină după Violet (într-un mod decent, nu stalker-ish), iar Violet descoperă în Finch un prieten de nădejde, căruia îi poate spune lucruri pe care nu le poate spune nimănui altcuiva. Pentru simplul fapt că și el este la fel de distrus ca și ea. Vedeți voi, Violet încă suferă, la 8 luni de la moartea surorii ei într-un accident de mașină, iar toate gândurile gravitează în jurul acestei lipse din viața ei pe care o simte extrem de acut. De aici și gândurile negre. Că sora ei a murit, iar ea a supraviețuit. Iar Violet nu suportă foarte bine acest gând.

“Everyone around you is going to give you a gentle push now and then, but never hard enough because they don’t want to upset Poor Violet. You need shoving, not pushing. You need to jump back on that camel. Otherwise you’re going to stay up on the ledge you’ve made for yourself.” (Finch)

“You know what I like about you, Finch? You’re interesting. You’re different. And I can talk to you. Don’t let that go to your head.”
“You know what I like about you, Ultraviolet Remarkey-able? Everything.”

Încet-încet, mai întâi Finch, dar apoi și Violet, se îndrăgostesc unul de celălalt, însă pe măsură ce Violet începe să se vindece sufletește și începe să-și regăsească bucățele din fata care era odinioară, Finch pare să se scufunde din ce în ce mai tare într-un ocean de gânduri negre, lipsite de orice fărâmă de speranță. Din păcate, situația nu este chiar așa cum o credea Violet: cei doi nu sunt la fel de distruși, ci viețile lor sunt complet diferite, iar mentalitățile lor și mai și. Pe când Violet are doi părinți iubitori, care fac tot posibilul s-o ajute să-și revină după moartea surorii ei, părinții lui Finch sunt doi oameni respingători, din diferite motive. Nu vreau să vi le divulg aici, dar vreau să știți că atât tatăl, cât și mama lui Finch mi se par dezgustători ca părinți. În fine, în cazul mamei lui, pot înțelege de ce (un divorț neașteptat, multă durere, pierderea stimei de sine și un început de depresie), însă tatăl lui Finch este un PORC. Și atât. Iar Cel de Sus mi-e martor că există cazuri din ăstea și în realitate, cu duiumul! Și nu știu ce mă întristează mai tare… povestea în sine sau asemănarea cu realitatea… Vă las pe voi să judecați.

“Listen, I’m the freak. I’m the weirdo. I’m the troublemaker. I start fights. I let people down. Don’t make Finch mad, whatever you do. Oh, there he goes again, in one of his moods. Moody Finch. Angry Finch. Unpredictable Finch. Crazy Finch. But I’m not a compilation of symptoms. Not a casualty of shitty parents and an even shittier chemical makeup. Not a problem. Not a diagnosis. Not an illness. Not something to be rescued. I’m a person.” (Finch)

“You deserve better. I can’t promise you I’ll stay around, not because I don’t want to. It’s hard to explain. I’m a fuckup. I’m broken, and no one can fix it. I’ve tried. I’m still trying. I can’t love anyone because it’s not fair to anyone who loves me back. I’ll never hurt you, not like I want to hurt Roamer. But I can’t promise I won’t pick you apart, piece by piece, until you’re in a thousand pieces, just like me. You should know what you’re getting into before getting involved.” (Finch)

Întrucât aș strica foarte mult din farmecul și misterul acestei cărți dacă v-aș povesti mai multe din cuprinsul ei, vă mai spun așa punctual:

  • povestea de dragoste dintre Finch și Violet nu este mind-blowing, ca cea din „Sub aceeași stea” sau extrem de tandră și sensibilă, ca cea din „Eleanor & Park”, însă are o anumită prospețime (rawness, adică… așa am gândit eu termenul) pe care n-am mai întâlnit-o în nicio altă carte YA. M-a uns pe suflet și m-a rupt în două, pur și simplu!
  • toate personajele din acest roman au voci distincte, ceea ce m-a bucurat enorm și m-a făcut s-o admir pe Jennifer Niven. Pentru un roman de debut în genul YA, este o performanță de lăudat! Atât părinții celor doi tineri, cât și celelalte personaje care au gravitat în jurul lor au fost create foarte, foarte bine. Atât de bine, de fapt, încât la un moment dat îmi venea să intru în carte cu o bâtă de baseball și să-l bat de să-l las fără răsuflare pe tatăl lui Finch. Atât de bine.
  • Finch a fost un personaj de care m-am îndrăgostit iremediabil!! În ciuda tuturor lucrurilor care s-au petrecut în roman, acest băiat va rămâne în topul meu al personajelor masculine preferate din romanele pentru adolescenți. Am râs cu el, mi s-a înmuiat inima pentru el, am plâns cu el, am trăit totul cu el. Pur și simplu… memorabil.

“She is oxygen, carbon, hydrogen, nitrogen, calcium, and phosphorus. The same elements that are inside the rest of us, but I can’t help thinking she’s more than that and she’s got other elements going on that no one’s ever heard of, ones that make her stand apart from everybody else. I feel this brief panic as I think, What would happen if one of those elements malfunctioned or just stopped working altogether? I make myself push this aside and concentrate on the feel of her skin until I no longer see molecules but Violet.”

“You make me lovely, and it’s so lovely to be lovely to the one I love.…”

  • un punct în plus și pentru dubla perspectivă din care a fost scris romanul! Jennifer Niven nailed it, cum se zice. Scriam în recenzia pentru „Niciodată împreună?” că și acolo există dubla perspectivă, adică capitole scrise din punctul LUI de vedere și capitole din punctul EI de vedere. Ei bine, Niven o bate la fund degajat pe Redmerski. Nu știu de ce sau cum, dar Jennifer Niven a reușit să scrie o carte care m-a lăsat fără răsuflare, și asta nu o singură dată. De mult timp tare nu am mai trăit atât de intens o carte…
Dragilor, nu vreau să vă mai plictisesc cu alte amănunte neimportante, ce aveam de zis, am zis deja. Tot ce trebuie să rețineți voi din acest articol este că „All the Bright Places” de Jennifer Niven este o carte superbă, unu la mână, și o adevărată bijuterie a genului Young Adult, doi la mână. Deși e posibil să râdeți ca nebunii sau să plângeți ca niște bocitoare pe măsură ce o citiți, atunci când va apărea în limba română NU TREBUIE s-o ratați. Sub nicio formă. Dacă sunteți stăpâni pe engleză, atunci vă recomand s-o citiți de pe acum, în original, bineînțeles. Scriitura lui Niven este frumoasă foc, veți vedea. 😉 JUST.READ.IT!
tumblr_mwlijrloii1qbuxk3o1_500P.S. 1. Cartea asta mi-a adus aminte foarte mult de filmul TEENAGE DIRTBAG (recenzie AICI), din motive evidente. Dacă veți citi cartea și veți vedea filmul, mă veți înțelege. 😉
P.S. 2. Vă mai dau și un bonus: la sfârșitul romanului, autoarea povestește că și-a bazat cartea pe un caz real, mai precis un prieten foarte bun de-al ei care și-a luat viața. Eu am presupus că era vorba despre un tip de care ea fusese îndrăgostită… Și chiar dacă nu a fost așa, Niven a rămas marcată de acest deces, în special fiindcă ea a fost cea care l-a găsit. Astfel că s-a gândit să tragă un semn de alarmă în plus asupra cazurilor de suicid în rândul adolescenților. Iar ce i-a ieșit este un rezultat demn de toată admirația!
Mulțumiri încă o dată celor de la BOOKS EXPRESS! Dacă nu știați, cartea a făcut parte din giveaway-ul organizat de ei, pe care l-am câștigat. I was lucky, dar și ei au fost extrem de prompți și de serioși! 😉
Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie „Toate acele locuri minunate” (All the Bright Places) de Jennifer Niven

    1. Habar n-am, din păcate. 😦 Ce am văzut în catalogul Bibliotecii Naționale e tot ce știu… Văd că anul e 2015, deci cred eu că în toamnă, mai ales dacă a apărut deja în catalog.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s