Recenzie „Niciodată împreună?” de J.A. Redmerski

Pfff… Habar n-aveți voi ce muncă titanică mi se pare să încerc să scriu o recenzie pentru „Niciodată împreună?”… În principal fiindcă este o carte care mi-a plăcut atât de mult în primele 200 de pagini, dar m-a enervat atât de tare spre sfârșit. Serios, J.A. Redmerski a reușit ce foarte puțini alți autori au reușit: să mă frustreze în ultimul hal!! XD Și fiindcă mă simt atât de „frustrată”, recenzia asta o să fie puțin altfel, în sensul că mai întâi vă voi povesti în mare despre ce e vorba în cărțulie, și apoi voi împărți părerile mele despre ea în două: pozitive și negative. Altfel nu cred că voi fi prea coerentă în exprimare, iar voi nu veți mai înțelege nimic. Așadar, să purcedem.

Redmerski-Niciodata_impreuna
Click pentru a cumpăra cartea cu REDUCERE și cu transport GRATUIT!

Camryn Bennett este o tipă de 20 de ani căreia viața i-a rezervat mai multe surprize urâte de-a lungul timpului. În urmă cu un an și ceva, prietenul și iubirea vieții ei, Ian, a murit într-un accident de mașină, iar la câteva luni după această tragedie, fratele ei mai mare a intrat la închisoare pentru că a omorât un om într-un accident de mașină. În mod evident, Cam este destul de afectată și în prezent de lucrurile prin care a trecut, motiv pentru care prietena ei cea mai bună, Natalie, și iubitul acesteia, Damon, încearcă s-o scoată în oraș, s-o scoată din starea depresivă în care se află. Într-o noapte, însă, Cam trăiește niște clipe neplăcute alături de Damon, astfel că își pierde și prietena cea mai bună. Considerând că nimic nu o mai ancorează în orașul natal, Cam începe să se gândească serios să plece la drum oriunde vede cu ochii, în dorința de a scăpa de mediul sufocant de acasă. Zis și făcut.

Pe drum, mai precis în autobuz, Cam îl întâlnește pe Andrew Parrish, un tip de 25 de ani, cu alură de model masculin, care a pornit și el la drum cu un scop cel puțin la fel de serios: să-și vadă tatăl pentru ultima oară pe patul de spital. Încet-încet, cei doi se împrietenesc, apoi se îndrăgostesc, Andrew reușește să-și vadă tatăl și frații la spital, Cam îl însoțește, apoi lui Andrew îi vine minunata idee de a o elibera pe Cam de toate inhibițiile ei (de aici și faptul că romanul a intrat în colecția EROSCOP a Editurii TREI 😀 ), iar cei doi pornesc mai departe într-o altfel de călătorie, una aparent fără sfârșit. Însă pe măsură ce Cam îl cunoaște mai bine pe Andrew, descoperă că acesta îi tot ascunde ceva și are anumite rețineri față de ea, mai ales când vine vorba de sentimente. Vă las pe voi să descoperiți ce secrete are Andrew și cum se termină romanul, fiindcă merită, în felul său. Cartea într-adevăr nu e o capodoperă literară, dar te ține destul cu inima la gură ca să consideri că n-a fost chiar atât de proastă până la urmă. 🙂

7d583ad92163ca1b9f0c6331e55bc519

Plusuri

  • Mi-a plăcut dublul punct de vedere pe care se bazează scriitura lui Redmerski. Avem capitole narate de Cam, și capitole narate de Andrew. Deși nu mă așteptam, cele două perspective chiar se deosebesc și ai impresia că doi oameni diferiți îți vorbesc, deși scriitoarea e una singură. Poate vouă nu vi se pare mare lucru, dar credeți-mă că am întâlnit cărți asemănătoare pe care autorii le-au ratat din simplul motiv că nu le-a reușit dubla perspectivă.
  • Mă repet, primele 200 de pagini. Au fost atât de reale și m-am cufundat atât de tare în lectură, încât atunci când autoarea a început s-o sfeclească cu narațiunea și să tot lungească povestea, m-am simțit ca și cum aș fi ieșit dintr-o cadă cu apă fierbinte în gerul unei nopți de iarnă. Bleah. Trist moment. Dar ălea 200 de pagini au fost blissful! Am simțit tristețea lui Cam după pierderea persoanei iubite, dezamăgirea față de fratele și părinții ei, dar și frustrarea pe care o resimțea în fața încercărilor nenumărate ale lui Natalie de a o combina cu diverse persoane. Trecuse abia un an de la moartea lui Ian, iar ăștia voiau să se poarte ca și când nu se întâmplase mai nimic. Băi, eu văd altfel doliul, dar na… A, și faptul că Cam nu știe exact cine este, ce vrea de la viață, unde aparține, și că vrea să vadă lumea și să se piardă pe șoselele Statelor Unite, a fost atât de bine conceput și avea atât de mult potențial! Dar apoi nu ar mai fi fost o carte romance cu ceva elemente erotica. :/
  • Atât Cam cât și Andrew au fost destul de bine realizați ca personaje. Au avut destulă profunzime pentru a fi credibili. Iar de Andrew mi-a plăcut destul de tare, I must confess. 😀 Mini crush alert.

767787

Minusuri

  • Numărul de pagini!!! Fraților, jur, parcă la un moment dat cartea asta nu se mai termina! Îmi venea să dau cu ea de toți pereții! Aproape 500 de pagini pentru chestii care nu-și au rostul în poveste: sunt scene în care Cam își dă cu ruj, Andrew își îmbracă boxerii, Cam mănâncă felii de vită uscată, Andrew bea nu mai știu ce, etc. Înțelegeți voi. Booooring! Cartea asta putea avea ușor 300 de pagini și să fie badass. Dar nu, a trebuit să aibă aproape 500 și să-mi scoată mie fire de păr alb în cap.
  • Secretul pe care îl ascunde Andrew este FORȚAT! Mult prea forțat. Iar Andrew este un egoist și jumătate. Nici măcar scena de la sfârșitul cărții, scrisă special de Redmerski după încheierea cărții, nu îl absolvă de vină. Nu. Andrew a fost egoist de mama focului. Știa tot ce știa despre Cam, și tot a făcut ce a făcut. Not cool, bro.
  • Sfârșitul cărții este CEL MAI FORȚAT! Nu vreau să vă dau spoilere, așa că spun doar atât: dragă Redmerski, credeam că Sparks e mama (sau tatăl, în cazul ăsta) siropelurilor, dar m-am înșelat amarnic! XD

Quotation-J-A-Redmerski-The-Edge-Of-Never-loss-pain-problems-hurt-sadness-problem-sad-mean-Meetville-Quotes-146152

Pfff… cam atât, cred. Probabil aș mai găsi ceva minusuri dacă m-aș chinui tare de tot, dar 3 la 3 mi se pare un scor rezonabil. Practic vă las pe voi să dați nota finală. 😀 Ce trebuie să rețineți, însă, este că această carte a început promițător tare de tot, dar a continuat cu clișee în lanț. Și s-a încheiat cu cel mai mare clișeu posibil. Plus că, în afară de Cam și Andrew, toate celelalte personaje sunt lăsate în umbră și sunt unidimensionale. Se vede clar că nu sunt oameni adevărați, ci personaje într-o carte. Iar Natalie este exemplul cel mai grăitor. Veți vedea de ce. Să zicem doar că Redmerski a sucit-o și a învârtit-o cum i-a convenit ei pentru a o scoate și mai tare în evidență pe Cam. Ceea ce în realitate nu prea există.

Anyhoo, „Niciodată împreună?” a primit de la mine 2 stele pe GOODREADS, fiindcă doar atât consider că merită pe drept. E bună de o lectură ușoară, de vară, dar nu vă așteptați să găsiți cine știe ce capodoperă. V-am zis, cartea asta m-a frustrat MAXIM! Dar na, o recomand for a brainless read. 😀

giphy

Stay cool, read on!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s