Recenzie – „Anna în veşmânt de sânge” de Kendare Blake (Anna #1)

Vă povesteam în articolul anterior, cel cu book haul-ul, că abia aştept să citesc „Anna în veşmânt de sânge” de Kendare Blake, dovadă fiind faptul că am precomandat-o de pe site-ul Grupului Corint imediat ce am aflat că a fost scoasă pe piaţă. Am primit-o sâmbătă, am deschis-o sâmbătă seara, şi am dat gata 170 de pagini dintr-un foc! Nu m-am putut opri! Doar Moş Ene pe la gene m-a făcut să mă mai calmez puţin… Iar ieri am terminat-o, iarăşi nu neapărat din voinţa mea, ci din voinţa cărţii. Dar să vă explic ce şi cum.

UntitledEu sunt sinceră când vine vorba de cărţi, aşa că vă mărturisesc fără ruşine că nu obişnuiesc să citesc horror-uri. Deşi am o vârstă şi nu mai sunt o ploadă cu imaginaţie debordantă, care sare ca o pisică fricoasă la orice scârţâială suspectă, tot nu mă ating de cărţi de groază. Însă „Anna în veşmânt de sânge”, fiind încadrată în categoria YA (young adult), mi-a atras atenţia de prin octombrie anul trecut (de Halloween), când toţi booktuberii străini pe care-i urmăresc eu de obicei o ridicau în slăvi şi vorbeau despre ea. Când am aflat că va apărea şi la noi, am zis că tre’ s-o am, dom’le, că nu se mai poate aşa. Şi nu m-am înşelat deloc! „Anna…” a fost ca un rollercoaster pentru mine: m-a încântat, m-a îngreţoşat, m-a uimit, m-a făcut să „simt” lectura până-n măduva oaselor. De mult nu am mai trăit aşa o carte, cu atât de multă implicare emoţională!

Sinopsis (pe scurt)

Cas Lowood este un băiat de 17 ani care nimiceşte fantome, ca să folosesc exact expresia lui, o „activitate” moştenită de la tatăl său, care o moştenise la rândul lui de la tatăl său, şi tot aşa. Arma cu care acesta înfăptuieşte toate aceste crime supranaturale este un pumnal cu care Cas, precum şi tatăl său înaintea lui, are o legătură de sânge. Adică doar el are darul de a simţi fantomele şi doar el le poate omorî. Fiind un exterminator de fantome profesionist, să-i zicem, Cas se mută foarte des, dintr-un loc bântuit în altul, împreună cu mama sa şi motanul lor, Tybalt, al cărui important rol este să amuşine fiecare casă în care se mută, căci pisicile au un al şaselea simţ care le permite să vadă dincolo de aparenţe.

„Lucrez din umbră, omorând ce ar fi trebuit să rămână mort. Dacă lumea ar şti cu ce mă ocup, probabil ar încerca să mă împiedice. Idioţii i-ar lua partea lui Casper, şi-atunci ar trebui să-l omor pe Casper, iar pe urmă şi pe ei, după ce Casper îi va muşca de beregată. Eu nu sunt un super-erou. Dacă e să fiu ceva, atunci sunt Rorschach din Watchmen. Sunt Grendel. Sunt supravieţuitorul din Silent Hill.” (pag. 20)

Întrucât tatăl său a murit în circumstanţe dubioase şi misterioase când Cas avea şapte ani, băiatul nu îşi poate găsi liniştea şi pacea până când nu dă de „chestia” care l-a omorât, în tot acest răstimp pregătindu-se temeinic omorând fantome asasine, care de care mai ciudate şi mai diferite. Iar ultimul pas pare a fi nimicirea EI, a Annei în veşmânt de sânge, fantoma din Thunder Bay, Ontario, în a cărei casă dacă intri, nu vei mai ieşi. Din motive necunoscute nouă (cel puţin la început), atunci când Cas este practic aruncat cu forţa în casa Annei, aceasta îi cruţă viaţa. Şi iată că de aici începe cu adevărat intriga romanului, precum şi momentele care m-au ţinut cu sufletul la gură. Să vi le povestesc ar strica tot farmecul, aşa că vă las să le descoperiţi singuri!

„Deschid ochii. O văd profilându-se deasupra mea, zeiţa morţii, cu buze negre şi mâini reci.
– Anna, rostesc şi buzele mi se arcuiesc într-un zâmbet slab.” (pag. 78)

„Anna nu seamănă cu nimic din ce-am văzut până acum. Forţa ei pare să nu aibă limite, ca şi tolba ei cu şiretlicuri. Nu e o oarecare fantomă amărâtă, scoasă din sărite de faptul că a fost împuşcată mortal. Ea e moartea însăşi, cumplită şi iraţională, şi chiar când e în veşmânt de sânge şi vene tot nu pot să fac altceva decât să mă holbez la ea.” (pag. 104)

Păreri, impresii, etc.

M-am bucurat să dau peste o carte care a avut de toate! Şi aici mă refer la: personaje bine conturate, o poveste închegată, care se derulează alert şi cât de poate de neforţat, câteva răsturnări de situaţie foarte angoasante, dar binevenite, şi un sfârşit extraordinar de surprinzător! Cas mi-a plăcut la nebunie ca personaj, amintindu-mi fără voia mea de Dean din faimosul serial Supernatural: acelaşi amestec intoxicant de siguranţă de sine şi vulnerabilitate, aceeaşi legătură faţă de tatăl său, acelaşi simţ al umorului aflat la graniţa cu sarcasmul, aceeaşi maturizare prematură care nu-i ştirbeşte, însă, din sentimentele de tânăr de 17 ani, cum ar fi dorinţa de a avea prieteni sau de a fi cu o fată.

„- Tu umbli cu morţii, îmi spune ea, cu blândeţe, iar ochii îi sunt luminoşi, dar şi – nu-mi vine să cred – înţelegători. Umbli cu noi încă de când…
– De când a murit tata, completez eu. Iar înainte de asta, el a umblat cu voi, iar eu l-am urmat. Moartea e lumea mea. Tot restul, şcoala şi prietenii, nu înseamnă decât lucruri care-mi stau în drumul spre următoarea fantomă.” (pag. 139)

Anna mi s-a părut cel mai complex personaj din carte, şi pe bună dreptate. Pe lângă faptul că ea chiar evoluează din ceva în altceva (nu zic nimic! 😀 ), este şi o fată surprinzător de inteligentă şi cu picioarele pe pământ, dacă se poate spune aşa ceva despre fantome. Dar uite că eu zic. Îmi place, iarăşi, şi felul în care Kendare a construit povestea dintre Cas şi Anna, fără a-i împinge forţat unul spre celălalt. Pur şi simplu… s-a întâmplat. 😀 Şi totul s-a desfăşurat subtil, cu reţineri, cu semne de întrebare, exact cum ar fi trebuit. Ce mai, mi-a plăcut enorm!

„Nu suntem copii, niciunul dintre noi. Nu credem în basme. Şi, chiar dacă am crede, cine am fi? În nici un caz Făt-Frumos şi Frumoasa Adormită. Eu le retez capetele victimelor mele, iar Anna trage de piele până se rupe, frânge oasele ca pe crengile verzi, în bucăţele tot mai mici. Probabil că am fi dragonul afurisit şi zâna cea rea.” (pag. 236)

În acest roman, nici personajele secundare nu sunt deloc de lepădat. Thomas şi bunicul său Morfran, primul un vrăjitor în devenire, al doilea un vrăjitor cu ştate vechi, sunt două personaje absolut savuroase, destul de misterioase, dar de care te ataşezi aproape din prima clipă. Mi-a plăcut mult şi evoluţia lui Carmel, din Regina Balului în Amazoană, aşa cum îi zice Cas la un moment dat. În schimb, mama lui Cas nu m-a prea dat pe spate… A fost ea însăşi ca o fantomă între paginile acestui roman, atât de puţin m-a impresionat. În fine, măcar în momentele cruciale, ea şi Cas au format o echipă armonioasă, ceea ce nu pot spune despre multe relaţii părinţi-copii. 😀

Spre final, aş vrea să ofer laudele mele şi traducătorului Adrian Deliu, care a făcut o treabă a naibii de bună cu traducerea acestui roman tipic american, care conţine expresii tipic americane şi care nu prea pot fi pricepute fără o explicaţie mai detaliată. Deoarece şi eu sunt traducătoare, ştiu ce înseamnă să-ţi zbaţi creierii până îţi iese o versiune cât de cât OK, dar nici aceea să nu te satisfacă complet. Tocmai din acest motiv am apreciat enorm şi notele de subsol, care explică absolut fiecare termen sau expresie sau referinţă culturală pe care noi, ca români, nu am putea-o înţelege altfel. Mi s-a părut o carte tradusă cu strădanie, dar şi cu mult drag şi multă atenţie. Iar când nu te loveşti de greşeli gramaticale sau ortografice sau de sens la fiecare pas, parcă alt antren ai când citeşti o carte. Bravo, Editura LEDA! La cât mai multe astfel de cărţi!

P.S. Aşteptăm volumul 2 cât mai curând!!! Nu se poate să-i lăsăm pe Cas şi pe Anna aşa, în aer!

„Ea e cu mine. Ea e rostul meu şi-o să ne salvăm unul pe celălalt. O să-i salvăm pe toţi. După care o s-o conving că ea trebuie să rămână aici. Cu mine.” (pag. 302)

girl_in_blood_by_teratini-d4d82fqMai puteţi găsi cartea cu reducere şi pe ELEFANT.RO!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s