Un „walk of shame” şi-un „heart to heart”, 2 în 1

Dragilor,

Longed_to_ReadNu ştiu dacă de vină e astenia de primăvară sau pur şi simplu am eu în prezent o dispoziţie de rahat (da, am scris „rahat”. că pot.), dar în ultimele 2-3 zile am fost foarte nemulţumită. De tot, de toate, de toţi. Îmi vine să stau şi să mă holbez ca nebuna la pereţi, fără să fac nimic, fără măcar să respir, dacă aş putea, sau să ţip din toţi rărunchii, din nou ca nebuna. Una din două. Iar printre zecile de gânduri care mi se îmbulzesc cu nesimţire în minte, unul parcă „străluce” mai tare decât celelalte… Şi anume faptul că nu sunt persoana care aş vrea să fiu. Mai precis, nu sunt cititoarea care aş vrea să fiu.

Vedeţi voi, dintotdeauna am citit mult. Nu e o laudă, e o realitate. Şi deşi se spune că cititorii ar trebui să fie mult mai deschişi la minte decât omu’ de rând (iată, din nou, prejudecata care răzbate printre rânduri) datorită bogăţiei de informaţii care le intră în creier (plus că se ştie că lectura chiar te face mai deştept decât uitatul la tembelizor), eu am descoperit cu stupoare că fac parte din acea „sectă” a celor care îi cam judecă pe ceilalţi. Că nu citesc, că nu citesc ce trebuie, că… în fine, înţelegeţi voi. Şi de aici „walk of shame”-ul din titlul postării. Dragilor, sunt o ipocrită!

După cum există anumiţi scriitori cool, sau măcar mai cool decât alţii (fie prin scriitură, fie prin aspect, fie prin gesturi, etc.), aşa am avut dintotdeauna impresia că există şi cititori cool. Unii sunt mai dorky aşa (tocilari, adică. un cuvânt foarte urât, dar na, dacă e walk of shame, să fie până la capăt), iar unii sunt mai mişto. Însă eu nu sunt nicicum. Mă simt, în cel mai bun caz, o cititoare mediocră. Să vă explic şi de ce… Citesc, da? Cu interes, cu dezgust, cu mirare, cu plictiseală, cu foame, cu sclipiri în ochi. Uneori mă regăsesc, alteori nu mă regăsesc în ceea ce citesc. Însă de absolut fiecare dată când mă confrunt cu un text bine scris, îl înţeleg. Mai devreme sau mai târziu, îi pătrund înţelesurile. Dar ajunge această epifanie a mea şi pe hârtie (fizică sau virtuală)? Niciodată! Sau hai, arareori. Şi mă frustrează asta! Iată de ce în ultimele 2-3 zile m-am întrebat în prostia mea de ce mai scriu pe un blog, de ce ţin morţiş să scriu recenzii la cărţi, de ce?!

largeRăspunsul este evident: fiindcă ţin morţiş ca acea carte să fie cunoscută, să placă şi altora măcar pe un sfert cât mi-a plăcut mie, sau dacă e o carte aşa şi aşa, atunci să spun oamenilor cam la ce să se aştepte. Dar nu-mi reuşeşte şi pace… Aş putea să scriu tomuri peste tomuri despre o singură carte, şi tot nu aş putea să surprind esenţa ei. Îmi alunecă printre degete ca argintul viu. Şi atunci mă izbeşte gândul dureros: „fato, mai bine te-ai lăsa de meserie”. 😦 Nu e o meserie, desigur, dar mă face fericită. Sau mă făcea. Acum nici asta nu mă mai bucură, fiindcă mi-am atins limitele şi le simt ca pe o palmă dată peste un obraz fraged de nou-născut. M-aş îngropa în cărţi, în teorii literare, în recenzii, dar realitatea cine s-o mai trăiască? Şi uite aşa, mă aflu pe undeva la mijloc. Nici cititor cool, dar nici tocilar. Şi nici o persoană cultivată sau „mişto” aşa cum mi-ar plăcea mie să fiu.

Poate că veţi râde, însă cu astfel de procese de conştiinţă îmi ocup eu timpul liber. Partea proastă e că îmi dau seama abia atunci când acestea ajung la un rezultat, că au început în primul rând. Stau şi mă tot minunez de locurile abstracte şi inutile în care mă tot plimbă gândurile mele, şi îmi doresc să fiu ori mai ancorată în realitate, cu o fire mai analitică, ori mai pierdută în imaginaţie, în vise, în idei fantastice. Poate atunci ar ieşi ceva frumos şi din creierul ăsta al meu. But alas, it is not meant to be… Na, iată şi „heart to heart”-ul din titlu. Mulţumiţi acum? V-aţi distrat citind postarea? Aţi avut vreodată aceeaşi senzaţie? Dacă nu… fericiţilor!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s