Recenzie „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut” – Simona Tache şi Mihai Radu

Dacă aţi fost curioşi până acum să vedeţi ce provocare literară mi-am propus să duc la bun sfârşit în 2015 (aici), atunci ştiţi deja că „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut” de Simona Tache şi Mihai Radu (Editura TREI, 2013, 288 de pagini) se afla printre titlurile menţionate acolo.

2601_394921a9
Click pe poză şi cumpăraţi cartea cu reducere şi transport gratuit!

Ei bine, când am găsit cartea la biblioteca mea locală, nu m-am gândit de două ori şi am luat-o cu mine acasă ca s-o pot bifa pe lista cu pricina ca fiind citită. Cu toate astea, nu ştiu cum se face, dar aşteptările mele au fost puţin cam mari şi puţin cam mici, în aceeaşi măsură. Sau mai bine zis, cartea nu a fost deloc ce mă aşteptasem eu să fie. Pe alocuri a fost mai bună, dar au fost şi nişte momente demne de „WTF”-ul filmelor cu zburători chinezi. Să vedem de ce.

Pe Goodreads i-am acordat cam 3, 3.5 steluţe, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut, însă nu m-a dat pe spate. Desigur, echipa pe care au făcut-o cei doi „caţavenci” m-a dat pe spate la început, în primele… să zicem, 50 de pagini. Sau hai, bine, primele 100. Dar dup-aia ceva s-a întâmplat. Ori m-am obişnuit eu prea tare cu stilul lor şi astfel am devenit mai greu de surprins, ori calitatea textelor şi punch line-urile din acestea s-au cam pierdut în negură. Nici acum nu ştiu exact de ce am rămas cu senzaţia asta supărătoare, frustrantă. Tind să cred că ar fi trebuit făcută o selecţie mai dură a textelor şi că volumul ar cam fi trebuit să aibă, să zicem, 150, maximum 200 de pagini, în varianta finală. Sincer recunosc că după ce am trecut de pagina 200 îmi venea să las cartea din mână şi să n-o mai continui. Parcă temele se repetau, doar că erau folosite alte exprimări, „ea” şi „el” din cadrul povestioarelor îşi cam pierduseră farmecul şi plurivalenţa (ceea ce în engleză ar fi un personaj „flat”, plat, care nu are decât o singură trăsătură definitorie, devenind astfel mama, bunica şi sora plictiselii), iar viaţa în cuplu prea era prezentată ca un supliciu. Dar asta am simţit şi crezut eu. Nu trebuie să fie la fel pentru toată lumea, nu? Nu puteţi afla decât pe cont propriu.

Ce mi-a mai plăcut, punctual:

  1. Întregul volum este conceput ca un dialog în scris între Simona şi Mihai, ambii cu un bagaj imens şi binevenit de umor, sarcasm şi ironie, şi ar fi o minciună sfruntată să spun că nu m-am distrat copios citind lupta dată între „peniţele” lor! Cu excepţia celor precizate mai sus, lectura a decurs uşor, fără probleme, şi nici n-am simţit cum a trecut timpul, dând pagină după pagină ca să aflu răspunsul Simonei la provocarea verbală a lui Mihai, şi viceversa.
  1. Nu s-a insistat pe texte lungi, sforăitoare, care să plictisească cititorii. Nu. Texte scurte, presărate cu dialoguri între „el” şi „ea”, umor cu carul şi o doză sănătoasă (care nu mi-a scăpat!) de respect între cei doi autori. Deşi Simona, ca femeie, atinge subiecte sensibile pentru Mihai, ca bărbat, şi viceversa, răspunsurile sunt în limitele decenţei şi nu există atacuri de prost gust cu ţintă personală. Foarte fain, aspectul ăsta chiar m-a atras să continui să citesc chiar şi după ce mă plictisisem puţin.
  1. Nu mi-a venit să cred când am recunoscut în anecdotele celor doi autori scene din propria mea viaţă! XD Fie momente pe care le-am trăit chiar eu, fie momente din viaţa de cuplu alor mei (e ciudat tare să te regăseşti, sau să-ţi regăseşti vorbe şi gesturi, într-o carte de non-ficţiune) sau de care am aflat din stânga şi din dreapta. Aşa am ştiut că acest volumaş de povestioare nu e chiar paralel cu realitatea, ci s-a înfruptat sănătos din ea. Dar nu ştiu dacă să râd sau să plâng…

Ce nu mi-a plăcut deloc, punctual:

  1. Aici nu e decât un singur punct, adică acesta, fiindcă am ceva important de spus: nu mi-a plăcut bagatelizarea vieţii în cuplu, pe care cei doi autori au dezvoltat-o cu atât de mult patos. Eu înţeleg că această colecţie de texte este un pamflet („şi ar trebui tratat ca atare”), dar reducerea bărbatului la un mascul în călduri, complet insensibil la problemele femeii de lângă el, toată ziua, bună ziua, cu berea la nas şi cu şuncile pe canapea, precum şi reducerea femeii la statutul de veşnică victimă a nepăsării bărbatului, gospodină semi-frustrată şi „miorlăitoare” de profesie, m-au lăsat complet rece. E adevărat că sunt şi momente când Simona şi Mihai devin un pic mai serioşi şi se apropie cât pot de mult (dată fiind tema cărţii) de realitatea vieţii de cuplu, însă tot nu mi se pare că se ajunge la un echilibru.

În încheiere, cam aceasta e părerea mea despre „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut” şi vă aduc în atenţie, încă o dată, că nu trebuie să fie neapărat şi părerea voastră. E o carte distractivă, care merge citită oriunde, oricând, şi care oferă o sursă bogată de momente 100% LOL. Garantat! Însă eu am dus lucrurile puţin mai departe, şi nu pot spune că mi-a plăcut prea mult ce am găsit acolo… Dar hei, aşa sunt eu, uneori nu ştiu de glumă şi iau totul prea în serios (cum mi s-a reproşat de mai multe ori)! 😀

Ia spuneţi, aveţi de gând s-o citiţi? Dacă aţi citit-o deja, ce părere aţi avut despre ea? As for me, mă bucur tare de tot că am putut s-o marchez ca citită pe lista de Reading Challenge pe 2015! 😀

Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut” – Simona Tache şi Mihai Radu

  1. Haaa!!!! Ce ne-am mai distrat si noi cu asta. Radeam cu lacrimi. Adevarul e ca selectia pare drastica, dar nu prea mi-a placut redactarea. Fiind atat de orala si „moderna” mi se pare ca nu s-au mai chinuit cu rigorile unei carti publicate. Eu si asta as fi pus la minusuri. Oricum, multa vreme dupa terminarea cartii am urmarit rubrica Batai in dialog, cred ca o stii deja (http://www.catavencii.ro/category/Monden/batai-in-dialog/). Nu stiu de ce…intr-o zi am renuntat:)

    1. Da, ştiu rubrica. O urmăream cândva, dar tot aşa, la un moment dat m-am „lăsat” de ea. Ce-i drept, a fost o carte foarte amuzantă, dar trebuie să fii şi în mood-ul potrivit, zic eu. Cum eu am citit-o în decurs de o săptămână, nu în fiecare zi aveam chef de băşcălia pe care o făceau Simona şi Mihai. 😀

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s