Recenzie: Între cer şi pământ – Jón Kalman Stefánsson

intre-cer-si-pamant_1_fullsizeDacă Viaţa ar lua fiinţă şi ar deveni un „ceva” concret, atunci mai mult ca sigur ea s-ar numi „Între cer şi pământ” de Jón Kalman Stefánsson. Dacă Moartea ar fi să facă la fel, atunci cu acelaşi nume s-ar pricopsi şi ea. Romanul scriitorului islandez Jón Kalman Stefánsson este o profundă meditaţie la condiţia omului pe pământ, la acele resorturi ale sufletului care acţionează pentru a pune în mişcare fiinţa atât în interior, cât şi la exterior, fiecare frază aşternută pe hârtie de autor fiind încărcată de un lirism tulburător.

Romanul urmăreşte evoluţia „băiatului”, un personaj al cărui nume nu se ştie, aflat la simbolica vârstă de douăzeci de ani, adică între adolescenţă şi maturitate, şi modul în care acesta interiorizează moartea bunului său prieten, Bárður. Plasată undeva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acţiunea romanului este construită în jurul morţii lui Bárður, un tânăr pescar islandez pasionat de poezie, de viaţă şi de frumos, care, într-o dimineaţă fatidică, îşi uită pe uscat pufoaica care ar fi trebuit să-l apere de ger în largul mării, atunci când barca lor de şase oameni ar fi urmat să plece la pescuit. Gestul nesăbuit al lui Bárður se datorează faptului că acesta nu s-a putut dezlipi decât cu greu de paginile „Paradisului pierdut” al lui Milton, grăbindu-se apoi să urce în barcă şi uitând astfel esenţialul. Concluzia trasă cu amărăciune şi furie de prietenul său mai tânăr, de „băiat”, este că moartea se poate datora cuvintelor, că poezia poate ucide şi că bine fac cei ce nu citesc, fiindcă astfel sunt păziţi de toate relele lumii. După moartea lui Bárður, „băiatul” simte că nu mai poate rămâne alături de ceilalţi pescari, că nu mai suportă să vadă marea şi valurile sale înspumate, aşa că îşi face o misiune din a pleca spre Sat, unde trebuie să înapoieze „Paradisul pierdut” proprietarului său de drept. Simţindu-se gol pe dinăuntru, o carcasă ce nu mai pare să adăpostească decât amărăciune, dezamăgire, deznădejde, „băiatul” îşi începe astfel călătoria iniţiatică, atât cu sufletul cât şi cu trupul, maturizarea sa venind treptat, pe ascuns, revelându-i-se la momentul potrivit.

Anunțuri

2 gânduri despre “Recenzie: Între cer şi pământ – Jón Kalman Stefánsson

  1. Pingback: Cărţi de la Editura Polirom « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s