Let’s talk tea!

tea-time-9

Mmm… ce plăcere mai mare şi mai „gustoasă” decât să bei o cană de ceai delicios atunci când îţi citeşti cartea preferată? Bine, poate o cană de cafea preparată la ibric, cu puţin lapte şi puţină scorţişoară. 😀 Însă în postarea de astăzi nu voi vorbi decât despre ceaiuri şi despre cum mi-au înfrumuseţat ele lumea de când le-am inclus în rutina mea zilnică. Atenţie, vă avertizez! Nu sunt şi nici nu pretind să fiu un guru în materie de ceaiuri, însă doresc să vă împărtăşesc şi vouă câte puţin din experienţa mea zilnică cu diferite tipuri de amestecuri de ceai. So read on, my friends, read on!

Până acum un an şi jumătate (parcă…), prin „ceai” eu nu înţelegeam decât sunătoare, muşeţel, tei, mentă, soc şi diverse amestecuri de fructe de pădure. Adică ce putem găsi şi acum la Plafar sau Fares sau Dacia Plant. E ok să bei şi ceaiurile astea tradiţionale, locale, mai ales dacă le cunoşti beneficiile şi le foloseşti în avantajul tău. Însă există o întreagă lume a ceaiului pe care noi, românii, nu o cunoaştem, şi e mare, dar MARE păcat, fiindcă nu ştim ce pierdem!

Odată cu prima mea comandă la Ceaiuri TASHI, am ajuns să ador ceaiul negru, să mă îndrăgostesc de ceaiul roşu (rooibos) dar şi să cam detest ceaiul verde. Ei bine, fiindcă omul cât trăieşte învaţă, am aflat până la urmă că modul în care îmi preparam eu ceaiul era complet greşit, astfel că cel verde ieşea cumplit de amar şi de aceea nu-mi plăcea. M-am autoeducat (chiar dacă doar am citit instrucţiunile de infuzare pentru fiecare tip de ceai în parte XD ) şi am ajuns să-mi fac un ceai verde mai gustos decât cel din ceainării. Bine, poate exagerez, dar la fel de bun tot era. Culmea este că, abia după ce începusem că consum ceai verde, am aflat şi de beneficiile sale pentru organismul uman. Dacă doriţi să aflaţi detalii, puteţi intra aici. Apoi am citit şi despre ceaiul negru, şi despre cel rooibos. Am rămas uimită. Iar încetul cu încetul, fiecare zi din viaţa mea a ajuns să fie încununată de o cană de ceai preparat strict conform instrucţiunilor, ceea ce vă recomand şi vouă, pentru un gust pur.

Ce m-a determinat să scriu toată polologhia asta despre ceai? Faptul că în după-amiaza asta mi-am făcut o cană de ceai verde cu ghimbir şi m-am apucat să mai citesc câteva pagini din „Grădina ceţurilor din amurg” (Tan Twan Eng, Polirom, 2014). Când, ce să vezi? La pagina 228 dau peste fragmentul următor:

Lumea zicea că mi-am pierdut minţile atunci când am început afacerea cu plantaţia, a continuat el, aruncându-mi un mic zâmbet. Şi într-un fel aşa a şi fost. Am fost vrăjit din prima clipă de această plantă minunată. A rupt un smoc de frunze tinere dintr-un arbust, le-a zdrobit între degete, le-a mirosit şi le-a dat soţiei Înaltului Comisar. Aceşti arbuşti se trag din plante descoperite în partea de răsărit a munţilor Himalaya. Cu mii de ani înainte de naşterea lui Cristos, un împărat chinez le cunoştea deja virtuţile. Spunea despre ceai că este spuma jadului lichid.

– Împăratul care a descoperit ceaiul din întâmplare atunci când câteva frunze au căzut în oala cu apă de pe foc? a întrebat Aldrich. Fără îndoială, e doar o poveste.

– Ei, eu o cred, i-a întors Magnus vorba. Ce altă băutură a mai fost preparată în atâtea feluri, de atâtea rase omeneşti, de peste două mii de ani? Tibetanii, mongolii şi triburile din stepele Asiei Centrale, siamezii şi birmanezii, chinezii şi japonezii, indienii şi, în cele din urmă, noi, europenii. A făcut o pauză, pierdut în visele lui despre ceai. A fost băut de toţi, de la hoţi şi cerşetori la scriitori şi poeţi, de la ţărani, soldaţi şi pictori la generali şi împăraţi. Iar dacă intraţi într-un templu, oricare ar fi acela, şi priviţi ofrandele, veţi vedea că până şi zeii beau ceai.

Ei bine, da, citind pasajul ăsta, m-am simţit parcă forţată să scriu un articol despre ce înseamnă pentru mine ceaiurile, cum şi când le beau, şi cel mai important lucru, de unde le cumpăr. 🙂

Pentru mine, ceaiul a ajuns un mic ritual zilnic menit să mă relaxeze, să mă încălzească, să mă aromatizeze şi să mă pregătească ori pentru şi mai mult work, ori pentru lectura unei cărţi. Dimineaţa, se poate bea ceai negru, care înlocuieşte cu brio cafeaua, în timpul zilei se poate bea un ceai verde pentru a menţine nivelul de energie din organism, sau o infuzie de fructe plăcut aromatizată, iar seara se poate bea cu încredere un rooibos, căci ajută la relaxarea sistemului nervos (exact de ce avem nevoie înainte de culcare, nu?).

Există o gamă variată de tipuri de ceaiuri negre, verzi, rooibos sau de fructe, n-o să vă plictisesc, le puteţi căuta şi singuri pe Internet. Eu n-o să vă spun decât ce mi-am cumpărat eu până acum şi ce mi-a plăcut extrem de mult.

De la TASHI am cumpărat anul trecut, şi deşi mi-au plăcut foarte mult, uneori îmi lăsau un after taste destul de bizar. Apoi mi-am dat seama că e de la aromele prezente în compoziţia amestecului de ceai. Dacă vă plac aromele mai puternice, atunci vor fi perfecte pentru voi. Dacă nu, atunci căutaţi neapărat ceaiuri fără arome adăugate, sau cu arome naturale, cum sunt câteva de la DEMMER TEA, de unde mi-am luat anul acesta.

N-am luat decât 3 sortimente, însă la 100gr fiecare punguţă, mă vor ţine toată iarna şi toată primăvara viitoare. Am luat un sortiment de ceai negru numit CHOCOLATE TRUFFELS, care miroase şi are puţin gust de trufe de ciocolată! Este divin! Apoi am luat un GINGER GREEN, ceai verde cu ghimbir şi uleiuri naturale, al cărui gust este iarăşi divin tocmai prin faptul că este subtil şi aroma nu mă sufocă. Iar ultimul luat a fost o infuzie de fructe, pe numele ei ORANGE GINGER, cu aromă de portocale, ghimbir, măceşe, hibiscus şi mere, perfect pentru sezonul rece. Iarăşi, DIVIN! XD

IMAG0897 IMAG0899 IMAG0900

Dacă doriţi să încercaţi ceva bun, vă recomand din toată inima DEMMER TEA, eu cu siguranţă voi mai lua de la ei. Singura problemă e costul transportului: 19 lei prin curier. Însă dacă reuşiţi să mai cumpăraţi cu cineva laolaltă, puteţi împărţi costul transportului şi ieşiţi mai ieftin la puşculiţă.

IMAG0894

Întrucât sunt gălăţeancă, vă mai spun şi de TEA WORLD din oraşul meu. Eu, personal, nu am cumpărat până acum de la ei, însă ceaiurile pe care ei le comercializează sunt Forsman, aşa că din start au un plus la capitolul calitate. Again, verificaţi faza cu „arome” sau „arome naturale”.

Vă spuneam de TASHI. Ei bine, ceaiurile lor sunt foarte bune! Eu am avut ceai negru 1001 de nopţi (un amestec incredibil de delicios!), am avut ceai verde cu portocale, ceai rooibos cu pere şi ghimbir, ceai rooibos Creola, care are gust de şi miroase a cacao, ceai de fructe cu scorţişoară şi măr, şi altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Preferatele mele pentru sezonul rece sunt cele cu scorţişoară, ar trebui să le încercaţi, sunt teribil de bune!

În cazul în care daţi o comandă de cărţi şi vreţi să aruncaţi şi un pacheţel de ceai sau două în coş (for some „you” time), atunci aveţi la dispoziţie CĂRTUREŞTI sau NEMIRA, care au o gamă destul de variată de ceaiuri şi accesorii pentru ceai.

Şi nu în ultimul rând, vă mai recomand COFEE TEA SPICE CORNER, despre ale căror ceaiuri am auzit numai cuvinte de laudă, CAMERA DIN FAŢĂ, cu o selecţie impresionantă de ceaiuri pentru toate gusturile dar şi toate buzunarele, şi nu în ultimul rând, TEA DISTRIBUTION şi KULHAR.

Dacă doriţi să vă amintiţi de vremurile când mama sau bunica vă făcea un ceai autohton de mentă, sunătoare sau muşeţel, atunci cu siguranţă puteţi arunca un ochi pe PLAFAR, DACIA PLANT sau FARES. Deşi sunt ceaiuri „simple”, eu le beau cu aceeaşi plăcere cu care le beau şi pe cele mai exotice, aduse din zone îndepărtate ale lumii. 🙂 Cu puţină miere sau zahăr brun, sunt perfecte!

Mic avertisment! Pentru ceaiurile care nu vin la pliculeţ (adică fix cele despre care vorbeam eu mai sus), veţi avea nevoie de un infuzor. Puteţi găsi şi pe TASHI, şi pe DEMMER TEA, şi pe CTS CORNER, însă gândul meu s-a oprit asupra unui model de cană cu infuzor văzute pe GIFTS BOUTIQUE. Aceasta se numeşte Poppy Fields şi arată demenţial! O puteţi vedea aici. Mi se pare că îmbină perfect utilul cu plăcutul, căci nu mai ai nevoie de infuzor separat, iar ceaşca are pereţi dubli de ceramică, ceea ce înseamnă că lichidul din ea va sta cald mult mai mult timp decât într-o cană obişnuită. Ca să nu mai zic de cei 350 de ml, ceea ce pentru mine e ideal! Cu cât mai mult ceai, cu atât mai multă fericire. 😀 Puteţi vedea oferta lor completă pentru ceai & cafea aici (eu aş arunca un ochi şi peste cutiile lor de ceai cadou).

La sfârşit, vă las cu câteva imagini grăitoare despre beneficiile diferitelor tipuri de ceaiuri (sursa: PINTEREST). Hope you like it!

a9050f6722dfffa6ba9880442312c37e

fc3c7e06eddb09ce692f1fd2d1417c72

b2ce89afdb05bb28ac17545f28de5cc5

Cat tea!! XD

Până data viitoare, it’s TEA TIME!

e6df24ab94fb8a282eea97f4d5986890

Sursa

Anunțuri

Un gând despre “Let’s talk tea!

  1. Pingback: Recenzie “Grădina ceţurilor din amurg” de Tan Twan Eng « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s