Recenzie „Penelopiada” de Margaret Atwood

penelopiada_1_produs

Parcă, parcă aţi auzit în anii de şcoală de Homer, nu? Şi de ale sale „Iliada” şi „Odiseea”, nu? Dar le-aţi citit? Ei, asta e întrebarea cu răspuns dureros pentru majoritatea elevilor sau studenţilor. 😀 Eu, una, voi fi complet sinceră şi voi spune aşa: am auzit de ele, precum şi de „Eneida”, ar fi trebuit să le citesc, însă nu m-am atins decât de „Iliada”, pe care am citit-o integral undeva prin liceu (că nu mai ţin minte mare lucru din ea, asta e altă poveste… 😳 ). Pe celelalte două doar le-am răsfoit, iar în rest, deh, mare e puterea Internetului, aşa că am găsit online toate informaţiile de care aveam nevoie. Needless to say, nu mă prea am bine cu literatura antică şi de demult (scuzele mele celor care o îndrăgesc sau chiar o iubesc, pur şi simplu nu e pentru mine…). XD Vă puteţi închipui că atunci când am aflat de cartea lui Margaret Atwood, o reinterpretare (mult mai scurtă!) a „Odiseei”, dar spusă din perspectiva Penelopei, am zis că trebuie s-o citesc. Ceea ce am şi făcut. Şi am adorat-o!

„Penelopiada” de Margaret Atwood îndeplineşte mai multe funcţii vitale: te pune la curent cu acţiunea „Odiseei” şi cu personajele din ea, te face să te îndrăgosteşti de Penelopa şi s-o urăşti pe Elena (jur dacă nu! Diane Kruger, poate tu eşti singura excepţie…), dar îţi şi creează o dorinţă nebună să (re)citeşti „Iliada” şi „Odiseea”. Eu cel puţin aşa am păţit. Talentul lui Atwood tocmai în asta constă: preia mitul, îl întoarce la 180 de grade şi îl deapănă în favoarea figurilor feminine ale acestuia, totul fiind mult prea credibil, atât de credibil încât ai impresia că orice cuvinţel scris de Atwood este adevărat fără urmă de îndoială.

O mică punere la curent: Penelopa a fost soţia lui Ulise, cel care a luptat în războiul troian pentru recuperarea Elenei şi înapoierea acesteia soţului ei, Menelau. Elena este cea pentru care s-a iscat războiul troian, căci a fost furată (pff! vezi să nu! XD ) de Paris, fiul mai mic al regelui Priam al Troiei. Elena era verişoara Penelopei. În timp ce Elena cucerea bărbaţi în stânga şi în dreapta, făcându-i chiar să pornească un război pentru ea, Penelopa a rămas în memoria colectivă a umanităţii drept un model de supunere, loialitate, dragoste şi blândeţe feminină. Lucru cu care Margaret Atwood, aparent, nu prea este de acord.

În „Penelopiada”, avem şansa să o cunoaştem pe Penelopa cu toate feţele ei, şi bune, dar şi rele. Cartea este narată de însăşi Penelopa, aflată acum în viaţa de apoi în anii 2000 şi ceva, când aceasta, săturându-se să-şi tot audă povestea distorsionată şi măcelărită, hotărăşte să o spună din propriul punct de vedere, aşa cum a trăit-o şi a simţit-o atunci, când încă mai trăia. Astfel începe propria ei versiune a „Odiseei”, de data asta concentrată mai degrabă pe ea şi alte figuri feminine din jurul ei, decât pe Ulise şi bravele lui peripeţii din război şi de pe mare.

PenelopeSuitors

În interpretarea autoarei canadiene, soţia lui Ulise este o femeie complexă, mult prea inteligentă pentru binele ei, căreia nu i se oferă prea multe alegeri în viaţă. Aceasta se mărită la cincisprezece ani cu Ulise în urma unui fel de competiţie sportivă, pe care Ulise o câştigă prin vicleşuguri. Nu sună prea bine, nu? Nici nu este. Cu toate astea, Penelopa descoperă în Ulise nu un bărbat de care se simte atrasă şi vrăjită, ci mai degrabă un partener de conversaţii, de schimburi de idei. Pentru vremea ei, pentru oamenii de care este înconjurată, venirea lui Ulise în viaţa Penelopei reprezintă, totuşi, o gură de aer proaspăt. Descoperă că bărbatul ei o ascultă cu răbdare şi interes, îi acordă dreptul de a-şi exprima opinia şi, deşi Penelopa îşi dă seama că uneori aceasta e şi o viclenie din partea lui Ulise pentru a câştiga simpatia oamenilor, ea se bucură. Însă aşa cum e de obicei, cum nimic frumos nu durează o veşnicie, soţul Penelopei este chemat să lupte în războiul troian. Acesta pleacă, iar viaţa reginei cunoaşte o altă schimbare.

În cei douăzeci de ani în care Ulise e plecat, Penelopa trebuie să facă faţă străinilor care o înconjoară, căci ea nu mai e în palatul tatălui ei, ci în cel al soţului. Trebuie să reziste cu stoicism tuturor peţitorilor, întrucât ea încă mai speră că Ulise se va întoarce. Pe deasupra, mai trebuie să tempereze şi comportamentul rebel al lui Telemah, fiul ei şi al lui Ulise. Pe scurt, viaţa unei femei care se luptă să rămână puternică, în ciuda tuturor obstacolelor pe care soarta le aruncă în faţa ei. O viaţă demnă de admirat şi de compătimit, totodată, căci în concepţia lui Atwood, Penelopa este un aisberg: ceea ce se ştie din „Odiseea” despre ea nu este decât vârful, pe când părţile mai importante, părţile care o fac „om”, reprezintă restul aisbergului, aflat sub apă. Un exerciţiu fascinant de imaginaţie din partea lui Margaret Atwood, aş spune eu. Penelopa este un personaj captivant, iar viaţa ei nu este deloc dintre cele mai banale, în ciuda tuturor celor declarate sforăitor despre ea de-a lungul timpului. V-am spus că romanul are doar 192 de pagini, în format de buzunar? 😀 E o lectură scurtă şi delicioasă, vă asigur, aşa că „atacaţi-o” cu încredere!

Unde puteţi găsi cartea:

ADEVĂRUL SHOP

CARTEPEDIA

în engleză:

BOOK DEPOSITORY

LIBRIS

BOOKS-EXPRESS

zpage136

Penelope Waiting for Ulysses (Penelopa aşteptându-l pe Ulise)

Anunțuri

5 gânduri despre “Recenzie „Penelopiada” de Margaret Atwood

  1. Pingback: Mini-recenzii (II) – 2016 « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Mini-recenzii (I) – 2016 « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s