Recenzie „Mincinoşii” de E. Lockhart / Review of We Were Liars, by E. Lockhart

2669_1564a0ba

RO

Când m-am hotărât şi eu într-un sfârşit să citesc „Mincinoşii”, mi s-a părut cumva un gest răsuflat. Fiindcă apăruse deja şi la noi (deşi eu ştiam de carte de cu ceva timp înainte), şi fiindcă foarte mulţi bloggeri o preluaseră şi îi făcuseră recenzie. But no biggy, mi-am zis singură, aşa că m-am apucat s-o citesc în engleză, ca s-o înţeleg mai bine, să nu-mi scape nicio nuanţă, niciun subînţeles. Ca să gust tot ce e de gustat. Adică, femeia asta (Lockhart) a câştigat niscaiva premii importante, a fost nominalizată pentru altele, etc. etc. Trebuia să fie ceva de capul cărţii ăsteia! Zis şi făcut. Însă, din păcate, aşteptările mele au fost prea mari, iar lectura nu a decurs aşa cum m-am aşteptat (sperasem să fie o lectură alertă, care să mă ţină în priză, să mă termine psihic şi să vreau mai mult după ce o termin). Dar hai să aprofundez acest aspect în cele ce urmează.

Avem familia Sinclair, o familie all-American, obsedată de bogăţie şi de aparenţe, care îşi petrece vacanţele de vară pe insula Beechwood, deţinută de aceeaşi familie. Pardon, de capul familiei, Harris Sinclair, căci aflăm că deşi este o familie cu numele, individualismul este la loc de cinste. And I don’t mean that in a good way. Cadence Sinclair este eroina romanului: o fată de şaptesprezece ani care suferă de nişte traume misterioase la cap, care îi produc din când în când nişte dureri insuportabile şi pierderi de memorie. Până aici, parcă am fost şi eu intrigată de cum va decurge acţiunea, ce s-a întâmplat în trecutul lui Cady şi cum se va termina totul. Numai că de aici încolo totul o cam ia la vale…

Aflăm că în urmă cu doi ani, în „vara cincisprezece”, Cady a plecat singură noaptea ca să înoate în ocean, şi a fost găsită pe plajă cu lovituri la cap. De aici durerile şi amnezia. În „vara şaisprezece”, mama lui Cady nu o mai lasă să meargă la Beechwood, aşa că pleacă în excursie cu tatăl ei în Europa. Cady suferă că nu este lângă „mincinoşii” ei: Mirren, Johnny şi Gat. Mirren şi Johnny sunt verii ei buni, pe când Gat este nepotul noului bărbat din viaţa lui Carrie, mătuşa lui Cady. Gat este, de asemenea, prima şi marea dragoste a lui Cady. Toată vara, fata încearcă să ia legătura cu cei trei, însă nu primeşte niciun răspuns înapoi. În fine, încă un an mai trece, iar când ajunge în sfârşit pe insulă în „vara şaptesprezece”, Cady îi regăseşte pe toţi aşa cum îi ştia. Sau cel puţin aşa crede la început… De aici, my dearies, totul se deşiră.

Premiza era foarte interesantă, deşi am mai întâlnit-o în câteva romane Young Adult: eroina a păţit ceva îngrozitor în trecut, iar în prezent are amnezie selectivă şi încearcă să-şi recupereze frânturile de memorie care îi lipsesc. Şi abordarea lui Lockhart este interesantă, felul cum se joacă cu mintea lui Cady, cum îi induce anumite senzaţii care sunt, şi în acelaşi timp nu sunt, adevărate. Dar Cadence a lăsat mult, MULT de dorit. Nu e vorba că aş fi vrut să fie mai puternică, dar aş fi vrut să aibă mai multă personalitate. Să fie mai inteligentă, poate. Nu ştiu. I-a lipsit acel je-ne-sais-quoi pe care îl are Hazel Grace din TFIOS sau Laurel din Love Letters to the Dead, spre exemplu. Pentru mine, ea n-a avut scânteia aia unică, care să o transforme într-o eroină adevărată. Primul minus.

Al doilea minus a fost faptul că nici nu ajunsesem la jumătatea cărţii, şi cam ştiam deja ce se întâmplase cu „mincinoşii” pe insulă în „vara cincisprezece”. A fost cam creepy, sinceră să fiu, să citesc toate acele lucruri, ştiind deja ce ştiam. Da, a încercat autoarea să o dea pe ici şi pe dincolo, să răstoarne situaţia, să uimească cititorul, însă eu numai uimită n-am fost. A fost o schimbare de perspectivă destul de interesantă, dar cam atât. Voiam mai mult. Se putea mai mult. Şi am fost dezamăgită.

În încheiere, aş putea să declar o singură chestie pozitivă 100% la adresa cărţii, şi asupra căreia nu-mi voi schimba niciodată părerea: mi-a plăcut scriitura lui E. Lockhart. Citind cartea în engleză, au fost paragrafe care m-au emoţionat, care au stors o fărâmă de sentiment din mine. Nu e mic lucru. Însă parcă acest plus a fost umbrit rău de minusurile legate de personaje, de intrigă şi de sfârşit (care nu e deloc aşa cum l-aş fi vrut eu…). O familie messed-up, care se ceartă pentru avere, care nu se mai satură de păstrarea aparenţelor, chiar şi în faţa unei tragedii cumplite. Cum să citeşti cu inima la gură aşa ceva?… Iar Cady e prea slabă pentru a face faţă „tradiţiei” şi pentru a schimba lucrurile. Veţi vedea. În schimb, nu m-ar fi deranjat deloc să citesc cartea din perspectiva lui Gat. Now that would have been something! 😀 Concluzia: 3 stele din 5 pe Goodreads. Fiindcă sunt generoasă.

Unde puteţi găsi cartea:

LIBRIS

EDITURA TREI

ELEFANT.RO

BOOKCITY

în engleză:

OKIAN

BOOKS-EXPRESS


16143347

EN

When I finally decided to read We Were Liars, I found it to be somehow a bubble already burst, if that makes any sense. Because it had already been published in my country (although I’d known the book since a while back) and because many book bloggers had already read and reviewed it. But no biggy, I told myself, and I started reading it in English, to understand it better, to let no nuance, no innuendo escape me. To taste it to its full extent. I mean, this woman (Lockhart) had already won several important awards and she had been nominated for several others, etc. etc. There had to be something about this book! So said, so done. However, my expectations were too high and the reading process did not go as I had expected it to go (I had hoped it’d be an alert read, that would keep me awake at night, mess with my mind and then make me beg for more). But let me explain that in further detail for your better understanding.

Here we have the Sinclairs, an all-American family, obsessed with richness and appearances, that spend their summer vacations on the Beechwood island, owned by that same family. Pardon me, by the head of the family, Harris Sinclair, for we find out that although they are a family in name, individualism is the law of the land for them. And I don’t mean that in a good way. Cadence Sinclair is the heroine of the novel: a seventeen year-old girl who suffers from some mysterious head trauma that occasionally causes her unbearable head pains and memory loss. Up to this point, I was intrigued by how the plot would unravel, by what had happened in Cady’s past and how everything would end. The only problem was that everything went downhill from this point onwards…

We find out that two years prior, on “summer fifteen”, Cady went to swim into the sea at night all alone, and was found on the beach with a head injury. Hence the pains and the amnesia. On “summer sixteen”, Cady’s mother doesn’t let her go to Beechwood, so she leaves with her dad on a European trip. Cady is sad that she’s not with her Liars: Mirren, Johnny and Gat. Mirren and Johnny are her cousins, while Gat is the nephew of the new man in aunt Carrie’s life. Gat is also Cady’s first and great love. All summer long, the girl tries to get in touch with the three, but she doesn’t hear back from them. Anyway, another year goes by, and when she finally gets back on the island on “summer seventeen”, Cady is reunited with them all, just as she knew them. Or at least that’s what she thinks… From here on, my dearies, everything seems to fall apart.

The premise was very interesting, although I have seen it before in a couple of Young Adult novels: something terrible happened to the heroine in the past, and she is currently suffering from selective amnesia and trying to get back the few missing pieces of her memory. Lockhart’s approach is also interesting, especially the way in which she plays with Cady’s mind, how she makes her feel certain things that are, and at the same time, are not real. But Cadence left a lot to be desired, a LOT. It’s not that I wanted her to be stronger, but I would have liked her to have more personality. To be smarter, maybe. I don’t know. She lacked that je-ne-sais-quoi that Hazel Grace from TFIOS or Laurel from Love Letters to the Dead has, for example. For me, she just lacked that unique spark that could have turned her into a real heroine. That was the first minus.

The second minus was the fact that I had barely read half of the book, when I figured out what had happened to the Liars on the island on “summer fifteen”. It was kinda creepy, to be honest, to read all that stuff while knowing what had happened. Yes, the author tried to change and twist and turn things around, to leave the reader mind-blown, but I was anything but. It was a pretty interesting change of perspective, but that was all there was to it. I wanted more. It could have been so much more. And I felt disappointed.

In conclusion, I would like to declare only one thing that I’m 100% positive about the book and about which I will never change my mind, not ever: I loved Lockhart’s writing style. Since I read the book in English, there were paragraphs that turned me into mush, that squeezed various feelings out of me. And that’s no small thing. It just seemed that this plus was overshadowed by the minuses related to the characters, the plot and the ending (which was nothing like the ending I had wanted…). One messed-up family, arguing over money and worldly possessions, that can’t get enough of keeping the appearances, even in the face of an awful tragedy. How was I supposed to read something like that with enthusiasm? … And Cady was too weak to go against “tradition” and to change things around. You’ll see. However, I would have liked it so much better if the book had been written from Gat’s point of view. Now that would have been something! 😀 The conclusion: 3 out of 5 stars on Goodreads. Because I am feeling generous.

Buy the book:

BOOK DEPOSITORY

AMAZON

KOBO

Anunțuri

5 gânduri despre “Recenzie „Mincinoşii” de E. Lockhart / Review of We Were Liars, by E. Lockhart

  1. Pingback: Noutăți & other goodies « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Recenzie „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” de Jenny Han « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Cărţi de la Editura Trei « Books, Movies, Tea and Unicorns

  4. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

  5. Pingback: Book Reviews (English only or RO and EN) « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s