We Gotta Say Yes to Another Excess! – Recenzie „Sunt un curv” de Leonard Ancuţa

Sunt_un_curv-Coperta1

Pentru mine, o cititoare relaxată înfăşurată ermetic în bula ei de confort literar, povestea lui Saty din romanul „Sunt un curv” semnat de Leonard Ancuţa şi apărut la Editura Herg Benet m-a izbit exact ca un marfar: consecinţe fatale pentru confortul meu, apetit nou-deschis pentru ce există „dincolo”. Dincolo de ce, mă veţi întreba. Dincolo de barierele impuse mai mult sau mai puţin conştient atât de cititori, cât şi de autori. Saty nu se sfieşte să folosească cuvinte şi expresii licenţioase, nu se sinchiseşte de descrierile detaliate ale aventurilor sale sexuale (nu prea pot spune amoroase, veţi vedea de ce mai încolo…), nu cunoaşte decât limitele impuse de sine însuşi, este un hedonist declarat.

Romanul tratează viaţa lui Saty din fragedă copilărie până în prezent (prezentul naraţiunii, cel puţin), accentul căzând mai mult pe ceea ce simte şi gândeşte Saty, decât pe ceea ce se întâmplă. Primii săi ani de viaţă mi-au amintit de câteva scene din filmul „Don Juan deMarco” din 1994 cu Johhny Depp, în care acesta îşi exercita puterea de seducţie de mic copil. La fel şi Saty este un favorizat al sorţii: se naşte cu o inteligenţă vie, pulsantă, şi o frumuseţe seducătoare, care îi vor aduce nenumărate fete, şi mai târziu femei, la picioare. Fascinat de misterele intimităţii feminine cumva mai mult decât alţi băieţi de vârsta sa, Saty se furişează în baia clădirii unui cămin, şi „cade” pradă unei tinere prostituate, care îi oferă prima sa experienţă sexuală doar pe ochi frumoşi. Din acest moment, Saty simte pierderea ultimei fărâme de inocenţă ca şi cum ar fi pierdut un braţ sau un picior, iar acest lucru este reflectat puternic în comportamentul său din anii următori. Acesta nu mai acordă femeilor respectul cuvenit, consideră că orice femeie poate sucomba farmecelor sale şi începe să-şi înece zilele în droguri şi alcool.

Şi atunci, cum te cheamă? Păi, Saty. Până la urmă le-am impus să-mi spună Saty. Saty? Păi, acesta e un nume? De la ce vine? De la satisfacţie, cumva?, a mai turuit ea. Da, cred că da. De la satisfacţie, ai să vezi tu, chiar de acolo, am spus eu şi i-am zâmbit în felul meu, ca atunci când vrei să vindeci pe cineva de cancer la sânge.

Întrucât viaţa sa nu e una obişnuită, Saty nu se îndrăgosteşte ca orice alt tânăr, ci efectiv se îmbolnăveşte de dragoste, aceasta fiindu-i aproape fatală. Pe scurt, o întâlneşte pe Ilona, pe care o consideră însărcinată, dar apoi află că aceasta nu voia decât să se răzbune pe fostul iubit care o părăsise şi purta astfel o burtă falsă, o duce pe Ilona într-un bar unde stau de vorbă şi beau ore întregi, descoperindu-şi o asemănare de spirite care, pe Saty, cel puţin, îl farmecă şi îl transformă într-un obsedat. În urma unei aventuri scurte pe timpul nopţii (amândoi fiind prea beţi pentru altceva), Ilona dispare fără urmă, iar Saty aproape că înnebuneşte de dorul ei şi de dorinţa de a o vedea din nou.

Eu eram ea, ea eram eu, şi toată viaţa ei pulsa în mine ca o febră pe care abia o descopeream. Aerul din cameră ne izbea în faţă cu forţa curentului frontal pe care-l simţi când te dai într-un rollercoaster.

Când are loc reîntâlnirea, în cele din urmă, Saty oferă cititorilor o surpriză din cele mai spectaculoase şi mai neplăcute: el consideră că singura modalitate de a păstra iubirea este de a renunţa la ea atunci când aceasta este la apogeu. Prin urmare, iubind-o în continuare pe Ilona, acesta se desparte de ea şi o alungă din viaţa lui fără prea multe explicaţii. Nu cred că mai e nevoie să spun, însă de aici înainte, Saty se îngroapă şi mai abitir în alcool, droguri şi aventuri fără sens.

Dragostea mă caracterizează complet, dragostea mea e aşa cum sînt, superficial, mincinos, înşelător, prefăcut, dual, antievolutiv, ratat.

Odată cu downfall-ul lui, parcă începeam şi eu să-mi pierd răbdarea şi să tot aştept ceva nou. Dorinţele parcă mi-au fost ascultate, însă nu aşa cum sperasem eu. Ceva şi mai întunecat, şi mai groaznic se abate asupra lui Saty, ceva care îl forţează să înceapă o nouă viaţă la limita existenţei, fără principii morale, fără vreun rost sau raze de lumină. De când se desparte de Ilona, Saty devine parcă posedat de un demon al pierzaniei, iar sfârşitul său este oarecum previzibil. Bineînţeles, există multe căi de a finaliza un destin, însă ideea de finalitate se insinuează în rândurile cărţii încă de pe atunci.

Am crezut că sunt invincibil, deşi n-am câştigat niciodată. Acum însă drumurile s-au înnodat. Dacă mă voi trezi cumva din drogul acesta şi dacă va fi pe pământ, ori o să cred în dumnezeu, ori în destin, ori în Buddha, voi crede în noroc şi întâmplare, voi crede în orice, mai puţin în mine. În mine şi în fericire, iată cei mai mari duşmani ai mei.

Perioada pe care Saty o petrece în Căţeaua Leşinată (o bodegă, FYI) îi pecetluieşte soarta, şi până şi el începe să-şi dea seama că nimic nu ar mai putea fi vreodată aşa cum a fost. Cu toate astea, inspirat de o dragoste pură, cum nu mai simţise niciodată, pentru tânăra fugară Juana, acesta face încă o încercare de a evada din calea nemiloasă a destinului său. Dacă va reuşi sau nu, puteţi afla citind cartea. Nu vă spun decât că merită să o parcurgeţi până la final pentru a afla acest detaliu! 😀

La acel moment, ca o îmbunare a spiritelor ascunse ale naturii sau ale destinului, m-am gândit la ce nu făcusem niciodată, şi aşa mi-am dat seama că a venit vremea să iubesc. Să iubesc şi să mă las iubit, să înmulţesc infinit ce primesc pentru a da înapoi întreit.

Ofer aplauzele mele autorului Leonard Ancuţa pentru toate gândurile şi meditaţiile asupra vieţii, morţii, iubirii, pierzaniei, etc. presărate în paginile romanului. Fără ele, cred sincer că aş fi dat cu cartea de pământ, întrucât au fost momente în care Saty efectiv mă exaspera! Mi-a plăcut lirismul cărţii, a făcut toţi banii. Dar, fie ce-o fi, adevărul este că în realitate aş avea rezerve, chiar foarte multe rezerve, în a întâlni un astfel de „personaj”. Un bărbat atrăgător, inteligent, cu tolba cu replici originale şi amuzante mereu la purtător? Nu, mersi! XD


Unde puteţi găsi cartea:

LIBRIS

ELEFANT.RO

HERG BENET

CARTEPEDIA

Anunțuri

2 gânduri despre “We Gotta Say Yes to Another Excess! – Recenzie „Sunt un curv” de Leonard Ancuţa

  1. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Cărţi de la Editura Herg Benet « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s