Recenzie / Review: Destine la limită / Pushing the Limits, de Katie McGarry

Warning: Book Hangover!

e9ec9b33cf964ca0a4a1210a282c3db3

cop-destine-la-limita

RO

Iată o carte care m-a răscolit atât de tare, încât la un moment dat chiar îmi venea s-o pun deoparte şi s-o iau altădată la citit. Dar am fost vitează, am reuşit s-o duc până la capăt, şi acum pot spune că am inima împăcată. Katie McGarry a croit o poveste atât de sfâşietoare, dar şi atât de îmbietoare, încât eu, ca cititoare, am avut impresia că Noah şi Echo sunt reali, există, şi undeva în lume, ei suferă în tăcere. Citind cartea asta, am trecut printr-un curcubeu de emoţii care m-au terminat, pur şi simplu. IUBESC poveştile frumoase, pline de sens, de învăţături, de sentimente, iar Destine la limită este o astfel de carte!

Voi începe prin a spune că nu ştiu de ce naiba am stat atât de mult departe de cartea asta!! Poate coperta, care nu mă prea atrăgea, poate sinopsisul, care mi se părea plin de clişee, poate că nu am citit recenzii înainte şi de asta nu mă înghesuiam prea tare să mă apuc de ea… Nu ştiu. Dar mă bucur că am avut inspiraţia să o citesc ACUM, şi nu mai târziu. Şi fix asta vă îndemn şi pe voi să faceţi! O să vă dau atât de multe motive în recenzia asta, încât mi-e c-o să secaţi stocurile magazinelor online şi librăriilor din oraşele voastre. 😀

Echo, fata cu nume de nimfă din miturile greceşti, şi Noah, băiatul cu nume de personaj din Biblie… O combinaţie cel puţin ciudată, nu? Însă exotică, şi extrem de atrăgătoare! Cartea este împărţită pe capitole destul de scurte, destul de multe, care alternează între perspectiva lui Noah şi perspectiva lui Echo. Acum, între paranteze, ADOR cărţile care prezintă punctul de vedere al fiecăruia dintre cele două personaje principale! Povestea capătă o autenticitate uluitoare, acţiunile personajelor devin acţiunile unor oameni, iar cuvintele scrise pe pagină parcă deţin o altfel de putere asupra cititorului. Nu vă mint, îmi plac foarte mult şi cărţile cu narator omniscient, însă cele ca Destine la limită mă ung pe suflet.

Încă de la început, aflăm că Echo a trecut printr-o experienţă traumatizantă în urmă cu doi ani, pe lângă moartea fratelui ei, Aires, că îşi acoperă tot timpul braţele fiindcă nişte cicatrice foarte urâte i le brăzdează şi că nu-şi doreşte altceva de la viaţă decât „normalitate”, să fie din nou „normală”. Noah are o reputaţie de băiat periculos, de mare fante şi fumător de „iarbă”, dar şi un trecut cel puţin dureros şi un prezent lipsit de bucurie. Teoretic, cei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească, însă uneori soarta îşi bagă codiţa şi lucruri uimitoare ies din chestii aparent lipsite de importanţă. Un nou consilier şcolar, doamna Collins, îşi face apariţia în liceu, iar Echo şi Noah încep să se apropie din ce în ce mai mult prin şedinţele de terapie ţinute de aceasta, pe rând, cu amândoi. Noah află că în spatele cicatricelor lui Echo se află o poveste care îţi poate ridica părul în cap, iar Echo află că Noah este practic orfan şi tânjeşte să-şi întregească familia care i-a mai rămas: fraţii săi Jacob şi Tyler, în vârstă de opt şi patru ani.

     „L-am privit pe Tyler. Era prea mic ca să-şi aducă aminte cum râdea mama, când încerca tata să danseze cu ea în timp ce ea spăla vasele după masa de seară. Prea mic ca să şi-l amintească pe tata arătându-i fotografii cu clădiri şi explicându-i că fiii lui vor şti să bată corect un cui cu ciocanul înainte de a împlini zece ani.

Şi Jacob. Destul de mare ca să-şi amintească, dar prea mic ca să înţeleagă pe deplin semnificaţia a tot ce-a pierdut. El nu va cunoaşte niciodată mândria de a intra împreună cu mama la seara părinţilor. Nu va cunoaşte explozia de bucurie la spusele tatei, că e un talent înnăscut, când ar folosi pentru prima oară o unealtă electrică.

Ei nu vor şti niciodată că i-au pierdut pe cei mai formidabili doi oameni de pe faţa pământului. Nu vor şti niciodată cum m-a sfâşiat pierderea asta, în absolut fiecare zi a vieţii mele.” (Noah)

Voi recunoaşte că am citit cartea ca în transă NU din cauza poveştii de dragoste dintre Echo şi Noah, ci din cauza (sau mai bine zis, datorită) aspectelor legate de vieţile personale ale celor doi tineri. Mama lui Echo este bipolară şi face crize maniacale atunci când nu-şi ia medicamentele, Echo este înspăimântată că poate ajunge la fel ca mama ei, tatăl lui Echo este căsătorit în prezent cu Ashley, fosta bonă a lui Echo, care aşteaptă şi un copil, iar viaţa acestei fete este, mai mult sau mai puţin, un dezastru. În cazul lui Noah, părinţii i-au murit într-un incendiu când el avea vreo 15 ani, iar toţi trei copiii rămaşi au fost puşi sub tutelă, intrând astfel în ghearele capricioase şi uneori nemiloase ale sistemului de stat privind protecţia copilului. Noah este cunoscut ca fiind bătăuş, pentru simplul fapt că dăduse un pumn primului tutore, pe bună dreptate, iar asta îi îngreunează enorm efortul de a-i lua înapoi pe fraţii săi. Iarăşi, şi viaţa lui e, mai mult sau mai puţin, un dezastru. Dar ce se întâmplă când două vieţi distruse se ciocnesc? Rezultă şi mai multe cioburi, sau în sfârşit se regăsesc jumătăţile unui întreg? Vă las să descoperiţi singuri! Ce se petrece între Noah şi Echo e mult prea frumos şi profund pentru a fi povestit cu lux de amănunte…

„Cântecul meu s-a terminat, degetul a încetat să bată ritmul, şi noi doi ne-am oprit balansul dintr-o parte în cealaltă. Ea a rămas perfect nemişcată, lăsându-şi mâna într-a mea şi odihnindu-şi capul pe umărul meu. Mi-am îndesat nasul în căldura cârlionţilor ei mătăsoşi , strângând-o şi mai tare în braţe. Echo devenea esenţială, la fel ca aerul.” (Noah)

„S-o ating pe Echo era ca şi cum aş fi fost acasă.” (Noah)

Te iubesc. Fiecare părticică din mine mă implora dureros să i-o spun. Am privit-o în ochii ei frumoşi, şi am ştiut că o iubesc mai mult decât pe mine însumi.” (Noah)

Şi da, am plâns! Am plâns de tristeţe, am plâns de bucurie. Povestea lui Noah m-a întristat peste poate, mi-a sfâşiat sufletul şi m-a făcut să privesc cu alţi ochi familia pe care o am, părinţii pe care îi am, căldura pe care o am în casă. Povestea lui Echo m-a îngrozit, mi-a făcut părul măciucă în cap şi m-a făcut să respect această fată până la cer şi înapoi! I-am admirat voinţa, curajul, puterea de a încerca să treacă peste ce a trăit… De-aş fi şi eu măcar 10% curajoasă pe cât e ea, parcă altfel ar arăta viaţa mea. Da, Editura Epica, faci alegeri incredibile atunci când ne aduci astfel de cărţi în România. Îmi scot pălăria în faţa ta!

„Nici măcar o lacrimă nu i s-a scurs pe faţă. Cel mai îngrozitor plâns nu e cel pe care-l poate vedea toată lumea: văicăritul la colţ de stradă, sfâşierea veşmintelor. Nu, cel mai îngrozitor e când îţi plânge sufletul şi, orice ai face, n-ai cum să-l alini. O porţiune din el se veştejeşte şi rămâne ca o cicatrice pe partea din suflet care-ţi mai supravieţuieşte. La oameni ca mine şi ca Echo, sufletul ajunge să cuprindă mai mult ţesuturi cicatrizate, decât viaţă.” (Noah)

P.S. Editura Epica va publica în curând şi cartea a doua din seria Destine la limită, Dare You To! YAY! 😀

Găsiţi cartea pe:

ELEFANT.RO

LIBRIS

CARTEPEDIA

OKIAN

BOOKS-EXPRESS

BOOK DEPOSITORY


10194514

EN

Here’s a book that managed to ravage me completely! At some point, I actually felt like putting it down and postponing it for a later moment in my life, when I wouldn’t be so emotional and such a crying mess. But I was brave enough and I managed to finish reading it, and now I can wholeheartedly say that I’m glad I did! Katie McGarry weaved such a heart-breaking but also beautiful story that I, as a reader, was always under the impression that Noah and Echo were real, that they actually existed somewhere in the world, and that they were suffering all throughout my reading sessions. This book made me feel a rainbow of emotions and cut my soul open… I LOVE beautiful stories, filled with meaning, teachings, feelings, and Pushing the Limits is definitely this kind of book!

I’ll start by saying that I don’t know what the hell I was thinking, avoiding this book for so long!! Maybe it was the cover, that didn’t quite appeal to me, or maybe the synopsis, which was so cliché, or maybe I hadn’t read any reviews beforehand so I wasn’t too thrilled to start reading it… I honestly don’t know. But I’m glad I had the awesome idea to read it NOW and not later. And this is exactly what I urge you to do, too! I’ll give you so many reasons for this in this review, that it’ll be impossible for you to ignore it any longer. Trust me. 😀

Echo, the girl named after a nymph from Greek mythology, and Noah, the boy named after a character in the Bible… A somewhat weird combo, right? But it is as exotic as it is enticing! The book is structured on pretty short chapters that alternate Noah’s POV and Echo’s POV. Now, I have to say this, I just have to: I ADORE books that present the point of view of each of the main characters! The story becomes so authentic that it’s mind-blowing, the character’s actions become the actions of a human being, and the words written on the page seem to hold a different kind of power over the reader. I won’t lie to you, I also very much like books that have an omniscient narrator, but those like Pushing the Limits simply tickle my heart like no other.

From the very beginning we find out that Echo has been through a traumatizing experience two years back, in addition to the death of her older brother, Aires, that she’s always hiding her arms because they are covered by some really nasty scars and that the only thing she wants now is “normality”, to be “normal” again. Noah has a reputation for being a dangerous guy, a major sleep-around and a weed junkie, but he also harbours the secret of a painful past and a joyless present. In theory, the two of them should have had no reason to meet, but as destiny would have it, sometimes amazing things result from even the tiniest, least important interactions. A new school counsellor, Mrs Collins, makes her appearance in their high school, and Echo and Noah begin to get closer to each other through the therapy sessions they are both forced to take with her. Noah finds out that a really scary, goosebump-giving story is behind Echo’s scars, and Echo finds out that Noah is basically an orphan who longs to get back together with the only family he has left: his brothers Jacob and Tyler.

“The worst type of crying wasn’t the kind everyone could see–the wailing on street corners, the tearing at clothes. No, the worst kind happened when your soul wept and no matter what you did, there was no way to comfort it. A section withered and became a scar on the part of your soul that survived. For people like me and Echo, our souls contained more scar tissue than life.” (Noah)

I’ll admit that while I was reading this book, I felt as if I were in a trance, NOT because of the love story between Echo and Noah, but because of (or rather, due to) the aspects related to the personal lives of the two young people. Echo’s mom is bipolar and has maniacal crises when she’s not on her medication, Echo is frightened that she might end up just like her mom, Echo’s dad is presently married to Ashley, Echo’s former nanny, who is also waiting for a baby, and overall, this girl’s life is more or less a disaster. In Noah’s case, his parents died in a fire when he was about 15, and all three remaining kids were placed under state custody and were thus swallowed by the whimsical and often ruthless state child protection system. Noah is known for being violent simply because he landed a punch on his first guardian, and rightfully so, and this is making it infinitely harder for him to take his brothers back. Again, his life is more or less a disaster. But what happens when two messed up lives crash into each other? Will they break into even tinier shards or will the two halves of a whole finally find each other? You’ll just have to find that out on your own! What happens between Noah and Echo is way too beautiful and profound to be told in words…

“If you’re scared, tell me. If you need to cry and scream, then do it. And you sure as hell don’t walk away from us because you think it would be better for me. Here’s the reality, Echo: I want to be by your side. If you want to go to the mall stark naked so you can show the world your scars, then let me hold your hand. If you want to see your mom, then tell me that too. I may not always understand, but damn, baby, I’ll try.” (Noah)

And yes, I cried a lot! I cried because I felt sadness, and I cried because I felt joy. Noah’s story saddened me beyond imagination, tore my soul apart and made me look at my family, at my parents and the warmth I have in my home through a whole new set of eyes. Echo’s story terrified me, made my hair stand on its ends and, more than anything, made me respect this girl so, so much! I admired her will, her courage, her strength to try and overcome what she had experienced in the past… If I were at least 10% as brave as she was, perhaps my life would be different now.

“Because growing up means making tough choices, and doing the right thing doesn’t necessarily mean doing the thing that feels good.” (Mrs Collins)

Very big thank you to Epica Publishing House for bringing such a wonderful book to the Romanian readers. My hat goes off to you!

P.S. Epica Publishing House will soon publish the second book in the Pushing the Limits series, entitled Dare You To! YAY! 😀

Where you can find the book:

BOOK DEPOSITORY

AMAZON

KOBO


Photo sources HERE, HERE and HERE.

Anunțuri

5 gânduri despre “Recenzie / Review: Destine la limită / Pushing the Limits, de Katie McGarry

  1. Pingback: Noutăți & other goodies « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Cărţile în pregătire pe care le anticipez până la centura lui Orion şi înapoi! « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

  4. Pingback: Book Reviews (English only or RO and EN) « Books, Movies, Tea and Unicorns

  5. Pingback: Cărţi de la Editura Epica « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s