Recenzie / Review Love Letters to the Dead, by Ava Dellaira

18140047

RO

Laurel. Laurel este sora mai mică a lui May. Laurel suferă mult, chiar şi acum, la şase luni după moartea lui May. O moarte aparent uşor de desluşit, însă numai Laurel ştie adevărul. Şi se simte vinovată.

Laurel plânge. Mult. Când se preface că totul e în regulă şi se forţează să râdă, când izbucneşte în plâns din orice, când testează limitele vieţii şi ale morţii. Sky devine iubitul lui Laurel, însă Sky ascunde ceva. Lui Laurel nu-i va plăcea deloc. O va şoca, o va întrista şi o va face să-şi dorească să fugă. Departe, unde nu o cunoaşte nimeni.

Moartea lui May nu este singurul secret pe care îl ascunde Laurel. Există ceva mult mai profund, mai dureros, mai înfricoşător. O experienţă care pe Laurel a distrus-o acolo, înăuntru, în suflet. I l-a spart în mii şi mii de bucăţele, pe care ea se străduieşte din răsputeri să le lipească la loc. Oare va reuşi?

O familie destrămată, care poate nu ar fi trebuit să existe de la început. O destrămare care a rezultat în patru vieţi zguduite puternic din ţâţâni. Trei par să se fi dărâmat, însă a patra încă mai are şanse de refacere. Laurel încă se mai poate salva. Va alege oare să se salveze, sau să se piardă în labirintul emoţiilor, durerilor şi tristeţii, ca May?

Multe scrisori către oameni morţi. Persoane celebre care au murit înainte să li se fi împlinit timpul. Kurt Cobain, Amy Winehouse, John Keats, River Phoenix, etc. Laurel nu i-a uitat, Laurel îi consideră prietenii ei şi, până să înveţe să îşi deschidă sufletul în faţa cuiva, oricui, Laurel le spune lor tot ce o apasă. Tot ce ascunde cu atâta frică. Lui Laurel îi este frică de părăsire, mai ales din partea oamenilor dragi ei.

Personaje secundare, ca Natalie şi Hannah, Kristen şi Tristan, care au poveştile lor separate, pline de emoţie, de „substanţă”, de adevăr. Natalie o iubeşte pe Hannah, Tristan o iubeşte pe Kristen, iar viaţa vine peste ei ca un tăvălug. De ce să te agăţi în acest torent şuierător care este viaţa? Vor reuşi ei să se menţină la suprafaţă?

Cam acesta ar fi rezumatul cărţii Love Letters to the Dead a autoarei Ava Dellaira. Mie mi s-a părut un roman foarte poetic, presărat cu multe meditaţii asupra vieţii, asupra morţii, asupra iubirii. Şi culmea e că mi s-au părut a avea sens, au fost gânduri pertinente, în care m-am regăsit atât de mult. Deşi nu mai sunt la vârsta adolescenţei, m-am regăsit în multe din cugetările lui Laurel. Există sentimente pe lumea asta care nu au vârstă, indiferent de epoca în care trăim, indiferent de nivelul nostru de trai. Sufletul nu cunoaşte trecerea timpului, iar Love Letters to the Dead mi-a arătat acest lucru din plin!

Poate că n-ar fi trebuit să citesc acest roman atât de aproape în timp de The Year of the Rat, întrucât şi acolo e vorba despre doliu, despre procesul vindecării sufleteşti, sau dacă măcar aceasta este posibilă. Deşi acolo era vorba de moartea mamei protagonistei, aici e vorba de moartea surorii ei. Laurel, care o admirase dintotdeauna pe May, consideră, la fel ca şi Pearl în romanul mai sus-amintit, că o parte din ea a murit odată cu May. Acea parte care contează, care o face unică, care o diferenţiază de alţi oameni. Aici, nu mai este aceeaşi perspectivă din The Year of the Rat, aici este vorba de faptul că Laurel se tot întreabă de ce May nu a luat-o cu ea, de ce a ales să plece fără ea. M-a întristat cumplit de mult această vulnerabilitate a lui Laurel, această gândire de copil, şi m-a făcut să mă întreb, la fel cum se întreabă Laurel mai târziu în carte, dacă noi creştem vreodată cu adevărat? Putem avea 50 de ani, şi părinţii noştri 70, şi tot să simţim nevoia de a fi ocrotiţi, de a fi ţinuţi departe de toate relele lumii… Aşa simte şi Laurel, că sarcina lui May era s-o protejeze, însă în schimb May i-a adus în cale ceva foarte, foarte rău. Iar apoi May a plecat, iar Laurel a rămas să se lupte cu toţi demonii: ai ei, ai lui May, ai tatălui lor, ai mamei lor. Dacă reuşeşte sau nu, veţi afla numai citind cartea!

Spre sfârşit, vă las cu câteva citate din carte, care mie mi-au plăcut enorm de mult. Sunt în traducerea mea proprie şi personală şi sunt preluate de pe Goodreads, aşa că dacă doriţi, intraţi acolo şi citiţi-le pe toate. Atenţie, însă, s-ar putea să conţină mici spoilere! 😀

„Atunci când iubim, suntem complet în pericol, dar şi complet salvaţi.”

„Cum a putut să mă lase aici să trăiesc fără ea? Mi-e dor de ea atât de mult. O iubesc. Vreau ca ea să crească şi să devină cine trebuia să devină. Voiam ca ea să crească odată cu mine.”

„Există numeroase experienţe umane care ne provoacă limitele limbajului”

„Adică, cuvintele nu sunt de ajuns pentru o groază de lucruri. Dar, ştii, cred că trebuie să încercăm.”

„Ştiu că poate fi greu să crezi că cineva te iubeşte, dacă ţie ţi-e frică să fii tu însuţi, sau dacă nu eşti complet sigur cine eşti. Poate fi greu de crezut că acea persoană nu va pleca.”

„Suntem toţi ciudaţi în felul nostru, dar împreună suntem chiar normali.”

„Şi poate ce înseamnă că creşti cu adevărat e să ştii că nu trebuie să fii doar un personaj, ducându-te în direcţia pe care ţi-o dictează povestea. E să ştii că ai putea fi, în schimb, chiar autorul.”

P.S. Cartea se află deja în traducere la Editura Trei. Nu ştiu când va apărea, dar nu trebuie să o rataţi!

Dacă nu mai aveţi răbdare şi vreţi s-o citiţi în engleză, link-urile sunt:

BOOK DEPOSITORY

OKIAN

BOOKS-EXPRESS

AMAZON

KOBO


EN

Laurel. Laurel is May’s younger sister. Laurel is hurting a lot even now, six months after May’s death. A death that is apparently easy to decipher, but only Laurel knows the truth about it. And she feels guilty.

Laurel cries. A lot. She’s either pretending that everything’s fine and forces herself to have a laugh, or she’s sobbing her eyes out because of the smallest thing, or she’s testing the limits of life and death. Sky becomes Laurel’s boyfriend, but Sky is hiding something from her. Laurel is not going to like it at all. It’ll shock her, it’ll make her sad and want to run away. Far away, where no one knows her.

May’s death isn’t the only secret that Laurel’s been keeping. There is something much deeper, more painful, and scarier. An experience that destroyed Laurel deep down. It broke her soul in thousands and thousands of tiny pieces that she is now desperately trying to glue back together. Will she succeed?

A family torn apart that probably shouldn’t have existed from the start. An unravelling that resulted in four completely shattered lives. Three appear to be gone for good, but the fourth still holds a chance at recovery. Laurel can still save herself. Will she choose to save herself, or to lose herself in the labyrinth of emotions, pain and sadness, like May?

Many letters to dead people. Famous people who died before their time. Kurt Cobain, Amy Winehouse, John Keats, River Phoenix, etc. Laurel has not forgotten them, Laurel thinks of them as her friends, and until she learns how to open up her soul to someone, anyone, Laurel tells them what is going on in her mind and in her heart. All that she’s so fearfully hiding away. Laurel fears abandonment, especially from those closest and dearest to her.

Secondary characters, like Natalie and Hannah, Kristen and Tristan, who have their separate stories, filled with emotion, with “substance”, with truth. Natalie loves Hannah, Tristan loves Kristen, and life comes crashing in on them like a wrecking ball. What do they hang on to in this thundering torrent that is life? Will they manage to keep afloat?

This is the synopsis for Love Letters to the Dead by Ava Dellaira. I found it to be a very poetical novel, imbued with many musings on life, death and love. And the funny thing is that they seemed to make sense to me; they were pertinent thoughts that I could also entertain myself. Although I’m no longer a teenager, I identified myself with many of Laurel’s thoughts. There are feelings in this world that have no age, regardless of the “age” we’re living in, regardless of our standards of living. Our souls are not acquainted with the passage of time, and Love Letters to the Dead showed me this fully!

Maybe I shouldn’t have read this novel so close in time to The Year of the Rat, since that novel also talks about grieving, about the process of spiritual healing, or if it’s even possible. Even though that novel deals with the death of the protagonist’s mother, and this novel deals with the death of the protagonist’s sister. Laurel, who has always admired May, believes, just like Clare in the above-mentioned book, that a part of her died along with May. That part that matters, that singles her out, that makes her different from anyone else. Here, we no longer have the perspective in The Year of the Rat, here Laurel keeps on asking herself why May didn’t take her with, why she chose to leave without her. I was utterly saddened by this vulnerability of Laurel’s, by this childlike thinking, and I started wondering, just like Laurel wonders later on in the book, if we ever grow up, truly? We could be 50 and our parents 70, and still feel the need to be protected, to be kept away from all the harm in the world… That’s exactly what Laurel is feeling, that May’s responsibility was to protect her, but instead May brought something really, really bad her way. And then May left, and Laurel stayed behind to fight off all demons: hers, May’s, their father’s, their mother’s. If she manages to do that or not, you’ll only find out by reading the book!

To end this review, I leave you with some quotes from the book that I loved so, so much. They’re taken from Goodreads, so if you like you can go there and read all of them. Be careful, though, they might contain small spoilers! 😀

“When we are in love, we are both completely in danger and completely saved.”

“How could she just leave me here to live without her? I miss her so much. I love her. I want her to grow up and become who she was meant to be. I wanted her to grow up with me.”

“There are a lot of human experiences that challenge the limits of our language,”

“I mean, words can’t be good enough for a lot of things. But, you know, I guess we have to try.”

“I know that it can be hard to believe that someone loves you if you are afraid of being yourself, or if you are not exactly sure who you are. It can be hard to believe that someone won’t leave.”

“We are each weird in a different way, but together, that’s actually normal.”

“And maybe what growing up really means is knowing that you don’t have to just be a character, going whichever way the story says. It’s knowing that you could be the author instead.”

Where you can find the book:

BOOK DEPOSITORY

AMAZON

KOBO

Love-Letters-9-600x600

Anunțuri

3 gânduri despre “Recenzie / Review Love Letters to the Dead, by Ava Dellaira

  1. Pingback: Cărţi de la Editura Trei « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Book Reviews (English only or RO and EN) « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s