Recenzie / Review – The Year of the Rat, by Clare Furniss

17696973

RO

De obicei, după ce termin o carte de citit, mai ales una care mi-a plăcut enorm de mult, mor de nerăbdare să scriu şi câteva impresii despre ea. Măcar câteva rânduri, ca să surprind aşa cum trebuie emoţiile pe care mi le-a transmis. De data asta, însă, cu The Year of the Rat, nu am putut să fac nimic după ce am terminat-o de citit. Am stat şi m-am holbat în gol pe pereţi, pe când în minte mi se perindau în continuare anumite secvenţe din roman, care, sinceră să fiu, m-au cam marcat.

Când m-am apucat de ea, mai ales văzând ratingul foarte mare de pe Goodreads, aveam aşteptări care speram să nu-mi fie înşelate. Mai mult, mă aşteptam să fie la fel ca alte cărţi pe care le-am mai citit şi pe care le-am îndrăgit. Dar asta mi-a plăcut şi mi-a rămas în minte din cu totul alte motive. Este profundă, este ascuţită ca lama unui briceag şi taie în carne vie. În timp ce am citit-o, nu am putut să plâng, ci am fost îngrozită! A fost ca şi cum citeam o poveste horror. Subiectul este foarte real şi prezentat cu o luciditate dureroasă. Dar despre ce e vorba…

Sinceră să fiu, mă aşteptam ca „the year of the rat” să aibă ceva legătură cu Şobolanul din zodiacul chinezesc. Da, ştiu, am fost un fel de Captain Obvious. 😀 Ei bine, nu are nimic de-a face cu acel şobolan, ci cu un şobolan complet diferit, pe numele său Rose. Cine este Rose? Sora mai mică, nou-născută, a lui Pearl, eroina în vârstă de cincisprezece ani a cărţii. Capitolele sunt împărţite pe luni, şi se întind pe durata unui an de zile, timp în care Pearl se luptă cu acceptarea faptului că mama ei a murit. Toată cartea, de fapt, prezintă post-apocalipsa personală a lui Pearl, unde apocalipsa este momentul în care mama ei moare.

Pearl devine foarte rece, mereu îşi pune întrebarea „dar ce rost are totul” şi îi alungă pe toţi oamenii dragi din viaţa ei, mai puţin pe unul: mama ei. Pearl primeşte vizite din partea mamei sale moarte, şi toate scenele dintre ele două sunt scrise atât de bine, încât nici acum nu am putut să ajung la o concluzie: oare Pearl îşi închipuie toate acele vizite, din cauza dorului pe care i-l duce mamei ei, sau ea chiar se întoarce sub formă de spirit, pentru a o ghida pe Pearl pe drumul spre împăcare şi vindecare? Totul pare atât de natural…

Moartea mamei lui Pearl este bruscă, în timp ce este însărcinată în şase sau şapte luni cu sora lui Pearl, Rose. Când Pearl este chemată la spital, şocul este atât de mare când află că mama ei a murit, iar sora ei a trăit, încât atunci când o vede pe Rose, mică şi sfrijită în incubatorul ei, cu tot felul de tuburi care ies din ea, începe să o urască şi să dea vina pe ea pentru tot. De aici şi porecla pe care i-o dă cu atât de multă „dragoste”: şobolanul (The Rat). Iar picătura care umple paharul, în mintea lui Pearl, este momentul când îl vede pe tatăl ei adoptiv, care o crescuse de bebeluş, cum o priveşte cu dragoste pe Rose (care e fiica lui biologică) în pătuţul ei. Din acel moment, sufletul lui Pearl începe să se cristalizeze, iar ea devine indiferentă, pe alocuri răutăcioasă, şi începe să se destrame încetul cu încetul. Îmi place cum autoarea a abordat subtil şi problema anorexiei, fără a exagera, însă, şi a insista asupra subiectului. Mă repet, în cartea scrisă de Clare Furniss, totul se leagă într-un mod perfect, e ca o pânză ţesută cu multă migală, iar atât imaginea de ansamblu, cât şi micile detalii sunt la fel de bine construite. Totul decurge natural.

În încheiere, ce pot să mai spun?… E un roman foarte bine scris, care surprinde foarte bine, zic eu, modul în care o fată de cincisprezece ani încearcă să se împace cu moartea mamei ei, iar Clare Furniss evită atât de bine clişeele legate de etapele doliului tocmai prin faptul că, aşa cum recunoaşte şi ea în interviul de la sfârşitul cărţii, fiecare persoană se comportă diferit atunci când pierde pe cineva drag. Da, există nişte stagii prin care trecem cu toţii în astfel de momente, dar totul este relativ, şi n-ar trebui să uităm asta niciodată. Mie mi-a părut foarte rău pentru Pearl la un moment dat în carte, fiindcă nimeni nu înţelegea cum de nu îşi revenise încă. Ceea ce n-au înţeles ei, de fapt, e că fiecare om jeleşte în felul lui, iar Pearl, din păcate, alesese drumul cel mai anevoios. Acum, dacă e o carte cu măcar un simulacru de happy-end sau nu, vă las pe voi să descoperiţi! 😉

6048831-large

Informaţii despre autoare găsiţi AICI.

P.S. 1. The Year of the Rat este romanul de debut al lui Clare Furniss. Şi o treabă foarte bine făcută, aş putea eu adăuga! Mai vreau cărţi scrise de ea! 😀

P.S. 2. Cartea nu este disponibilă şi în limba română, dar dacă vreţi s-o citiţi în engleză, o găsiţi pe

BOOK DEPOSITORY

BOOKS-EXPRESS

OKIAN

AMAZON

KOBO

Pace, şi nu fiţi „depresaţi” (ca mine după ce am citit cartea asta)!

troy1


EN

Usually, after I finish reading a book, especially one that I really, really liked, I can’t wait to write my opinion of it. At least throw a few lines, to properly capture the emotions that it conveyed to me. This time, however, with The Year of the Rat, I couldn’t do anything after I finished reading it. I just sat and stared blankly at the walls, while in my mind I was going through certain scenes from the book which honestly had quite an impact on me.

When I started it, especially having seen the very high rating it has on Goodreads, I held expectations that I hoped wouldn’t be false. Moreover, I was expecting it to be like other books that I had read and had loved. But I liked this one and it stayed with me for completely different reasons. It’s deep, it’s sharp like a razor blade and it cuts to the bone. While I was reading it, I couldn’t cry, I was just horrified! It was like reading a horror story. The subject is very real and portrayed with painful lucidity. But what is the book about?

Frankly, I was expecting “the year of the rat” to have some connection to the Rat in the Chinese zodiac. Yes, I know, hello Captain Obvious! 😀 Well, it has nothing to do with that rat, but with a completely different type of rat, named Rose. Who is Rose, you might ask? She’s Pearl’s younger, new-born sister, Pearl being the fifteen year-old protagonist of the book. The chapters are divided into months and they cover a whole year, while Pearl struggles to accept the fact that her mother has passed away. Actually, the entire book presents Pearl’s personal post-apocalypse, the apocalypse being the moment when her mother died.

Pearl becomes very cold, she’s always asking herself “what does it all matter” and she pushes away all the people in her life that care about her, but one: her mother. Pearl receives visits from her dead mother, and all the scenes between them two are written so well, that not even by now have I managed to reach a conclusion: is Pearl only imagining all those visits, because of how much she misses her mother, or is her mother really coming back as a spirit, to guide Pearl on the way to acceptance and healing? It all seems so natural…

Pearl’s mother’s death is sudden, while she is pregnant in six or seven months with Pearl’s sister, Rose. When Pearl is called to the hospital, the shock is so great when she finds out that her mother died and her sister lived, that when she sees Rose, a scrawny, little thing in her incubator, with all kinds of tubes coming out of her, she starts hating her and blaming her for everything. Hence the nickname that she so “lovingly” bestows upon her sister: The Rat. The last straw that breaks the camel’s back, in Pearl’s mind, is when she sees her adoptive father, who has raised her since she was a baby, looking at tiny Rose (his biological daughter) with so much love. From that moment onwards, Pearl’s soul begins to crystallize and she becomes indifferent, sometimes mean, and she starts to fall apart little by little. I like how the author also subtly approached the theme of anorexia, but without exaggerating, however, and insisting on the subject. I’ll say it again, in Clare Furniss’s book everything comes together perfectly, like a seamless web created with much patience, where both the bigger picture and the smaller details are equally well-devised. The entire story flows naturally…

In conclusion, what else is there to say? It’s a very well-written novel, that manages to capture, in my opinion, the way in which a fifteen year-old girl is trying to cope with her mother’s death. Clare Furniss does such a good job by avoiding the clichés related to the stages of grief! As she says it herself in the interview at the end of the book, each person behaves differently when faced with the loss of a loved one. Yes, there are some stages that we all go through in such moments, but everything is relative and we should never forget that. I felt really sorry for Pearl at some point in the book because no one seemed to understand why she hadn’t recovered yet. What they didn’t understand, in fact, is that every person mourns in their own way, and Pearl, unfortunately, had chosen the more difficult path. Now, if it’s a book that at least mimics a happy ending or not, I’ll let you discover that yourselves! 😉

Find information about the author HERE.

P.S. 1. The Year of the Rat is Clare Furniss’s YA debut novel. And a job very well-done, I might add! I want more books by her! 😀

P.S. 2. The book is not available in Romanian, but if you want to read it in English, you can find it on

BOOK DEPOSITORY

AMAZON

KOBO

Peace, y’all, and don’t be all depressed (like me after reading this book)!

sad

Anunțuri

3 gânduri despre “Recenzie / Review – The Year of the Rat, by Clare Furniss

  1. Pingback: Book Reviews (English only or RO and EN) « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Recenzie / Review Love Letters to the Dead, by Ava Dellaira « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s