Recenzie „Sînt o babă comunistă!” în cadrul provocării CITEȘTE ROMÂNEȘTE 2014

Sunt o baba comunista

Îmi este puțină jenă să recunosc, dar pe mine poveștile cu, despre și din comunism m-au fascinat dintotdeauna. Probabil fiindcă nu le-am trăit pe pielea mea… De aceea nu e greu de ghicit de ce Sînt o babă comunistă! mi-a plăcut atât de mult. Mai jos va urma o recenzie la rece, însă pentru o recenzie la cald, apelați la goodreads aici. 🙂

Deci, ce să zic eu despre roman… În primul rând, m-am bucurat să reîntâlnesc stilul amuzant și ironic, pe alocuri chiar mușcător, al lui Dan Lungu din Băieți de gașcă. Doamne, cât m-am putut amuza citind cartea aia! 😀 V-o recomand din toată inima, apropo! Nu cred că există român pe fața Pământului căruia să nu-i placă. Garantat! Dar să revenim la oile noastre.

Sînt o babă comunistă! are trei voci narative, aparținând aceluiași personaj: Emilia Apostoae, la vârsta copilăriei, a tinereții și apoi a maturității. Mi s-a părut foarte interesant acest mod de construcție a romanului, și m-a dus tot timpul cu gândul la Sentimentul unui sfârșit de Barnes. Că tot am citit-o de curând… De ce? Să mă explic.

În prezent, Emilia are în jur de șaizeci de ani și regretă perioada comunismului. Pe atunci avea de toate, fiindcă se descurca (după cum chiar ea spune, cine nu se descurca pe atunci, nu că nu putea, ci nu voia), pe când acum intră în magazine, se uită la ofertă, înghite în sec și pleacă mai departe. Nu are destui bani, spune ea. OK, până aici îi înțeleg nostalgia. Dar lucrurile se complică. Comunismul este prezentat în toată „gloria” lui, cu toate aspectele sale absurde. Doar că Emilia nu își aduce aminte decât de faptul că nu ducea lipsă de nimic, fiindcă primea șpagă, că se distra în atelier împreună cu ceilalți colegi, fiindcă trăgeau chiulul de la muncă, și multe, multe altele. Iar din momentul în care mi-am dat seama de asta, am început să am o aversiune serioasă față de Emilia. Nu existau decât două posibilități: 1. Emilia fusese o ignorantă toată viața ei și refuzase sau pur și simplu n-o interesase să afle și să vadă adevărata față a comunismului. Iar de la un astfel de om nu te poți aștepta la multe… 2. Emilia își dăduse seama de foarte multe lucruri pe timpul comunismului, dar tăcuse mâlc, profitase de șpăgi, furase sau mințise, iar acum, în prezent, memoria îi juca feste și o făcea să-și amintească trecutul învăluit în roz. Ceea ce iarăși nu e bine, căci ar însemna că Emilia fusese un monstru de egoism, pe care nu-l interesase decât propria persoană și nimic altceva.

La un moment dat, Emilia din prezent încearcă să se explice, și se întreabă dacă este ea cumva comunistă sau nu. Ea nu se simte sau consideră comunistă. Și are dreptate. Indiferent de ce alt regim ar fi fost în locul comunismului, dacă ea ar fi dus-o bine, restul lumii ar fi putut să crape, n-ar fi interesat-o. Și acum stau și mă gândesc… Da, poate de asta a și durat atât de mult să cadă. La început a fost frica, apoi au început să apară avantajele. Reieșite tot din furt, mințit, înșelat, nu din muncă cinstită, cum „propovăduia” regimul ceaușist. Doamne, și câte lucruri absurde se petreceau pe atunci! Eu n-am luat romanul ca pe o operă de ficțiune, ci ca pe realitate, fiindcă știu și eu destule povești de la părinții mei și rudele mele. Dar chiar și așa, uneori m-am surprins că stau cu gura căscată la ceea ce citeam. Faza cu vizita lui Ceaușescu la fabrica Emiliei m-a lăsat într-o stare de perplexitate absolută. Cum să vopsești un brad cu vopsea verde, fiindcă deși fusese spălat, încă arăta murdar??! XD Oribil, pur și simplu oribil…

Aș putea să vorbesc despre romanul ăsta ore în șir, atât de mult m-a impresionat, însă concluzia mea ar fi că nu trebuie să vă dezvălui prea multe și să vă las pe voi să descoperiți pe cont propriu multe și multe alte lucruri în plus față de cele deja povestite de mine. Aa, atenție specială la bancurile spuse de nea Mitu! Sunt un adevărat deliciu, iar mie îmi venea să râd și să plâng în același timp! 😀

Domnule Lungu, chapeau bas în fața dumneavoastră, scrieți niște romane „mă-sa”, cum ar spune o persoană dragă mie! 🙂

Unde puteți găsi cartea:

LIBRIS

ELEFANT.RO

BOOKCITY

CARTEPEDIA


P.S. Fiindcă ați fost cuminți (ha ha ha, no!), vă las cu un fragmențel din carte care practic rezumă, cu doza necesară de sarcasm, mirobolantul regim care a fost comunismul.

„- Dar cele șapte minuni ale comunismului le știți care-s?

– Nuuu! se strigă în cor.

– Unu: în România toată lumea are serviciu. Doi: deși toată lumea are serviciu, nimeni nu muncește. Trei: deși nimeni nu muncește, planul se face peste 100%. Patru: deși planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: deși magazinele sunt goale, toată lumea are ce mînca. Șase: deși toată lumea are ce mînca, nimeni nu e mulțumit. Șapte: deși nimeni nu e mulțumit, toată lumea aplaudă.”

Interesați? Fuguța și citiți-o! 😀

bite-lip1

Anunțuri

3 gânduri despre “Recenzie „Sînt o babă comunistă!” în cadrul provocării CITEȘTE ROMÂNEȘTE 2014

  1. Pingback: Cărţi de la Editura Polirom « Books, Movies, Tea and Unicorns

  2. Pingback: Lista recenziilor de carte în limba română « Books, Movies, Tea and Unicorns

  3. Pingback: Din blogosfera „cititorească” – Provocarea CITEȘTE ROMÂNEȘTE « Books, Movies, Tea and Unicorns

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s